Stil de viață bucuros

Se simte mirosul de toamnă în aerul rece al dimineții. Soarele mă salută țanțoș la orizont. Privesc nostalgic în zare. A mai trecut o vară. Și la mică distanță de luna lui august se întrezărește  un an în plus la vârsta mea.  Privind linia de foc a soarelui, îmi las mintea să zboare și mă gândesc  cât de mult ne reconfigurăm ca oameni. La 25 de ani, debordam de o energie puternică ce-mi punea în mișcare întreg corpul și nu-mi venea să stau locului. La aproape 33 de ani, profit de fiecare secundă, minut, clipă în care pot să-mi relaxez mușchii, să-mi las mintea să zboare hai hui.  Mă simt mai puțin impulsivă și cântăresc mai atent modurile în care vreau să-mi petrec timpul liber. Conștientizez că trebuie să am mai multă grijă de corpul meu deoarece e supus zilnic unui ritm alert de viață.  Starea de spirit  s-a mai schimbat și poate datorită faptului că am conceput  un pui de urs născut acum aproape 4 ani și clar, am pierdut pe drum atât eu cât și ursul meu drag , multe resurse de 

Sezonul vară-toamnă a curs cu multe nunți frumoase anul acesta care mi-au adus  aminte și de nunta noastră dragă. De nuanțele de galben.  De tot felul de sentimente care m-au încercat în acea zi și de ceea ce cred eu în prezent despre un astfel de eveniment. Au trecut 6 ani și câteva luni, dar recunosc că e încă proaspăt întipărită în minte fiind una dintre acele zile speciale din viața mea. Se știe prea bine că nunțile pe spațiul mioritic românesc sunt extrem de încărcate logistic, alimentar, foarte obositoare, solicitante pentru cuplu. Aș menționa totuși că acest lucru are loc cu consimțământul ambelor părți. Ești liber să alegi ce vrei, reuniuni mai restrânse sau evenimente ce merg pe  linia intimității. Nu te mai obligă absolut nimeni să mergi după tradiții, după ce se cere. Am participat atât la nunți de 20-30 de persoane cât și la nunți de 300 de persoane și în ambele situații, atmosfera a fost deosebită deoarece evenimentul prinde viața și datorită cuplului care-l organize

În rolurile jucate de părinții ce-și cresc integral odraslele, sunt  zi de zi alături de-al lor copil și contribuie activ la creșterea și educația lui, e aproape imposibil să nu te mai pierzi pe drum de-al tău iubit - iubită deoarece atenția pe care înainte o acordai exclusiv  cuplului  trebuie împărțită  ulterior la trei sau chiar la patru, cinci în familiile extinse.  Voi fi sinceră și voi mărturisi că e mai complicat ca în calitate de mamă ce zilnic petrece timp cu-al său copil, femeia să joace şi  rolul de iubită calmă și iubitoare cu-al său  iubit.  De femeie romantică și sexy. În calitate de tată,  iubitul  să joace  rolul de  bărbat mereu atent și inovativ. Ce scoate din desaga sa surprize frumoase.  De soț scos din reviste. Când ai de îndeplinit zilnic un ritual cu reguli clare și nu obișnuiești să ieși din el sub o formă sau alta, când alergi de colo, colo și ai multe pe cap, relația de cuplu intră într-un soi de pilot automat. Trece prin tot felul de faze. Poate rămâne

Observ în jurul meu unii bunici care au o iubire atât de mare pentru copiii lor, pentru nepoții lor încât își sacrifică complet cea de-a treia parte a vieții. Din absența poate a altor motivații,  a unor pasiuni, din frica de singurătate când ies la pensie,  din  iubire, din dorința de a îndeplini  nevoile copiilor sau  din compasiune. Și o fac necondiționat,   unii chiar fără să fie întrebați de copii. O fac cu mare drag și din dragoste.  Am văzut şi am stat de vorbă cu bărbați bunici peste 65 de  ani care străbăteau drumuri dus-ntors de 700 km pentru a veni să stea  cu nepoțeii. Sau bunice care  au peste 70 de ani și alergau responsabile după nepoței pe  iarbă-n parc. Sau bunici care sunt încă în câmpul muncii și vin să-și ajute copiii sacrificându-și orele în care ar putea dormi.  Aceşti oameni sunt cu siguranță munți de oameni, au  forța de a nu-și lăsa să se vadă oboseala, nu se plâng, nu știi nimic despre consumul lor interior cât și fizic.  Familiile care au parte de astfel

Mă dau jos din pat amorțită și un pic buhăită. Casa e întoarsă cu fundu în sus. Joi e mereu punct de răscruce căci nivelul meu energetic e din ce în ce mai slab. Mai joc și la dublu, job de acoperit și copil de îngrijit.  Mă târăsc încetișor spre cafeaua salvatoare și mă las mângâiată de soarele puternic. Părul îmi e răvășit și mâinile mi le simt moi și lipsite de vlagă. Mă înviorează draperia turcoise și peretele de un albastru nebun recent vopsit. Îmi repet amuzată că vor veni și zilele în care mă voi trezi mai energică.  Îmi aștern pe hârtia minții sarcinile pe care le am de acoperit astăzi  și mă încurajez că pe măsură ce voi degusta din miezul zilei, voi deveni mai vioaie. Ca femei și mame, ducem multe în spate și din când în când mai avem dreptul să luăm o pauză. Să ne prețuim și să ne mai îmbrăcăm în haina egosimului. Să spunem stop la orice lucru, să exprimăm clar și ferm că avem nevoie de un timp al nostru, să căutăm și o soluție să câștigăm acel pic de timp liber. Să nu

Ajung acasă și îmi găsesc mama și fiica pe covor. O aud pe Dărioasa mea dragă rostind o replică extrem de des folosită în ultimele zile care pe noi ne amuză copios : "Mama ei de bui, toată ziua îmi face ceva bun de mâncare. Mă duce afară la copiii mei dragi. Mă ia în brațe și mă iubește.  Face o ciorbiță bună, bună, gogoși, plăcinte, puiuț cu smântănă. Măi bui, să nu pleci de la noi căci eu o să plâng. Și nu glumesc."  Râd amândouă ca două copilițe, se joacă de-a coaforul, de-a bucătarul, gătesc, se ceartă , se împacă, negociază la sânge, dau cu pionul, joacă cărți, aleargă, mi-e mai mare dragul să mă uit la ele. O relație tare frumoasă.  Puiul meu simte când intru în casă,  îmi sare în brațe  și apoi se întoarce la a ei bui de-i zice : "să nu pleci bui la Bobiță. Să stai cât mai mult cu mine căci eu tare te iubesc." Mama e o femeie aparent rigidă, dar extrem de  caldă în interior,  puternică, deșteaptă, cu inimă mare, cu răbdare multă și cu un iz puternic de

De câteva zile, simt miros intens de toamnă, seara și dimineața. În zori de zi,  când îmi sorb cafeaua pe balcon, mă izbește un aer rece, iar seara observ cum zilele de vară  se scurtează, iar  lumina soarelui coboară câte un pic, câte un pic... Se întrevăd în zare păsări zburătoare,  seri mai răcoroase în care o să ne retragem mai devreme în bârlogul nostru scump și drag. Sesiunile de alergări prin parc se vor transforma în joacă multă pe covorul din living. Aud în dreapta și în stânga părinți îngroziți că  bat la ușă zilele în care vor trebui să se joace mai mult în casă cu copiii sau panicați căci trebuie să caute  tot felul de activități în afara casei ca să umple timpii rămași  odraslelor după grădiniță. Copiii cresc și au nevoie de mai multă improvizație, de mai multă investiție în educație, de jocuri și experiențe  noi, de prezența noastră activă sau de propunerea unor activități care să le capteze atenția. Noi adulții parcă suferim uneori de o oboseală cronică. Ce ne ob