Stil de viață bucuros

Când a trecut o săptămână? O săptămână cât nouă. Job si odraslă, mâncare, mailuri și joacă. Toate în același cohabitat că nu a avut cine sta cu Dărioasa noastră dragă. M-a mai trăsnit și ideea de o chema în vizită pe domnița Rina ca să mai dau jos din kilogramele enervante. Un ritual anevoios. Aștept să stea și odrasla singură   că tare complex e procesul când nu avem cu cine să o lăsăm. Dar mai am de așteptat.   E încă mititică și are nevoie de atenție și un anumit ritual de umplere a timpului, e și gurmandă și nu mă iartă la mese, iar paralel mai trebuie să și lucrez   că nu se întrevede   nicio zestre la orizont ca   să-mi pot   lua vreun an sabatec. Până atunci, dăm cu banul eu și ursul meu răvășit și facem cu rândul la stat cu odrasla. Ecuație complicată. Mă simt copleșită și obosită Cu neuronii întinși, cu ochii băgați în orbite. Dar cu speranță că vine weekendul. Că bârlogul e în formulă completă   și   ne mai reîncărcăm bateriile. Ce fac ca și mamă când mă doboară ast

Am aproape o lună de când am  renunțat la statutul de chiriaş. Statut de vreo 11 ani ce vine şi el cu o imagine completă şi complexă despre care aş avea multe de scris, dar poate cu altă ocazie  O lună de când m-am mutat   dintr-o zonă de nord a Capitalei. Când mă gândesc la acel cartier cu niște prețuri enorm de mari la apartamentele de 3 camere, îmi crește instant tensiunea. Atât de multă mizerie în jurul blocurilor de te lua cu plâns când mă plimbam cu copilul pe stradă și mă întreba , mami, cine aruncă toate aceste gunoaie...Nu e frumos, mami...Mult timp am fost furioasă și m-am întrebat de ce aruncă oamenii gunoaiele pe balcon, sunt ei oare conștienți de actul lor ? Lipsă de educație crasă...De aici vin și multe dintre nenorocile ce au cuprins acest popor. Lipsă masivă de educație. Dezinteres... Îți vine să împrejmuiești pe toți acei oameni într-un țarc și efectiv să-i extermini căci fac prăpăd în jur. Cu binișorul se pare că nu avem nicio șansă deoarece ai vrea să   le expli

.. Pe măsură ce trece timpul și observ   diverse povești ale cuplurilor care mă înconjoară, realizez că noi facem parte dintr-o generație în care   provocările de a rămâne până la adânci bătrâneți împreună sunt din ce în ce mai mari. Cu sinceritate cred că lucrurile se pot schimba de la un an la altul și relațiile se pot răci sau solidifica funcție de experiențele ce ne sunt date. De nivelul nostru de conștientizare. De polaritățile dintre parteneri. Așa cum tare frumos mai spunea Părintele Vasile într-o predică ținută în fața unor tineri prospăt căsătoriți, el și ea trebuie mereu să   aibă   o grijă constantă de celălalt, să știe unul de altul, să comunice constant, să se ajute reciproc. Să nu uite niciodată de empatie, să-l simtă pe celălalt. Să existe respect , dar și   o doză de sacrificiu înțelept. Să-și exprime fiecare dorințele și frustrările, să-și accepte fiecare diferențele și să vorbească fără frică despre ele,   să ceară ajutor când sunt în momente de cumpănă. Să nu î

Sunt în breasla părinților de puțin timp, dar cred că una dintre minunile acestei planete ar fi să ne iubim copiii necondiționat. Prin prisma discuțiilor pe care le-am tot avut în ultima perioadă despre relația părinte - copil , îmi dau seama că mulți adulți sunt afectați într-o măsură sau alta  de comportamentul părinților. În multe dintre cazuri, există și un abuz emoțional din partea părinților  prin diverse replici / sfaturi la care ei apelează  în relația cu ai lor copii fără să conștientizeze neapărat. Aceste porniri ale lor provoacă și copiilor  diverse  vulnerabilități, atitudini defensive propice certurilor, reproșurilor și tensiunilor. Vorbim aici despre acei părinți care pun pe umerii copiilor   greutăți mari. Care nu i-au iubit necondiționat. Care la un moment dat au făcut un lucru sau altul invocând iubirea și sacrificând bucăți mari din viețile lor. Care au un handicap emoțional la rândul lor   și pentru care nu au nicio responsabilitate și niciun control deoarece n

A venit și ziua în care ne-am așezat în bârlogul nostru. Tare bucuros ai fi fost să ne vezi în formula asta. Mereu ți-ai dorit ca ai tăi copii să aibă căsuța lor. Să te mândrești cu ei. Că ai și de ce. Au reușit să-și îndeplinească un vis frumos   prin forțe proprii. Și nu au trecut ca gâștele prin apaă cum obișnuiai să glumești când eram mici.  Avem o căsuță tare luminoasă. Cu un cer tare pufos. Mă uit la el și mă gândesc la tine. Mi-e dor de tine, dragul meu tată. Au fost câteva luni de foc, cu multe drumuri, mulți nervi,   oameni incapabili, probleme, provocări, soluții, dar simt că ai avut și tu contribuția ta de acolo de sus în a ne ajuta deoarece unele lucruri s-au potrivit miraculos. A fost un moment de încercare și pentru cuplu din care am ieșit cu bine.  Am învățat tare multe, am devenit un pic mai înțelepți,  iar starea pe care o avem în acest moment este de bucurie și recunoștință pentru că ni s-a îndeplinit încă un vis. Tu și mama ați contribuit de asemenea   la