Stil de viață bucuros

Mi-aduc aminte cu drag de cămara bunicii , plină cu de toate. Borcane de dulceață, zarzavat, murături, brânzeturi puse pentru sezonul rece. Pot spune cu bucurie că voi începe și eu această operațiune de a-mi prorcura provizii pentru  o cămară abundentă.  Mă invadează un sentiment de energie numai când mă gândesc că voi avea toate aceste bunățăți , iar la ceas de nevoie, voi scoate una câte una și va ieși o mâncare delicioasă. Voi începe cu cașul de oaie pus felii la congelator și cu mazărea culeasă de bunica. Apoi cu porumbul dulce și galben, cu păstăile viu colorate. Nu vor lipsi nici vișinile puse la congelator, afinile și murele de Făgăraș sau hribii delicioși. Voi învăța să prepar și dulceață de căpșuni și celebra dulceață de cireșen amare. Compotul de prune și de caise vor fi nelipsite în serile friguroase de iarnă, iar roșiile aromate luate de la scumpii noștri țărani români vor umple rafturile congelatorului. Să nu mai zic de bulionul și sosul picant pentru paste ce mă

Ceasul sună extra matinal. Snooze  de două ori şi apoi săritură bruscă din pat. Buhăită şi buimacă cu un istoric  de trei ore dormite peste noapte şi o săptămână mai delicată  la activ. Dar bucuroasă şi entuziasmată că  voi revedea două  prietene dragi inimii mele după  o perioadă  lungă  de timp. O energie salvatoare a pus monopol pe corpu-mi amorțit, iar dorul şi starea  de îngrijorare că voi părăsi tărâm  dărios şi dragostos  pentru 3 zile au fost înlocuite de o senzație de împăcare şi linişte întrucât  momentele  pe care le voi trăi  cu aceşti oameni dragi  mă  vor încărca  enorm şi voi da înzecit din ele la întoarcere ursuleților meu iubiți de acasă. Gândindu-mă  la conceptul de prietenie şi făcând  un tur fugitiv prin viața-mi, recunosc că  am avut șansa să  o practic încă  din perioada copilăriei  mele când  îmi petreceam vacanțele  de vară  la bunici. Am învățat  bazele ei prin prisma unui prieten drag cu care nu am mai ținut legătura după terminarea liceului dar cu care o

  E aproape miez de noapte, stau pe covor, beau un ceai de mușețel, inspir lavandă și încerc să înteleg fenomenul vijelios de dărios  ce m-a  lovit în ultimele două  zile. A coincis cu  momentul  în care  eram bucuroasă  că  uite cât de frumos s-a acomodat odrasla în prima mea săptămână  la muncă, starea ei de bine ajutându-mă  și pe mine să trec mai ușor prin această tranziție. O săptămână ca-n povești - plină de îmbrătișări dărioase când  intram  pe ușă,  cu distracție maximă afară  după,  o feerie ce să  mai! Până când a venit weekendul și Dărioasa mea a devenit fulger, iar răbdarea  și calmul meu au fost puse la grea încercare.  Uite  așa m-am trezit  că  inspir/ expir  din senin deoarece  simțeam  că  rămân  fără  aer de la toate acele scene cu aruncat pe jos / plâns la cote înalte  din motive minore / tras de păr/  zgâriat/  trezit din somn și plâns  maxim / un du-te vino infinit al brațelor jos - sus - jos - o permanentă  conectare / deconectare - toate la un loc fiind i