Stil de viață bucuros

De dimineață m-am trezit ușor apatică. Un amestec de tristețe, bucurie și ciudă au pus stăpânire pe inima mea. O ușoară tristețe m-a străfulgerat asemenea unui junghi  din cauza faptului că tata nu mai este fizic cu noi. Astăzi ar fi împlinit 61 de ani.  Sunt zile în care mi-e tare dor de el. În care mi-ar fi plăcut să fie aici mai ales pentru mama ca să aibă grijă la bătrânețe unul de celălalt.  Mi-ar fi plăcut să fie amândoi la pensie, să ne vedem mai des, să mă mai și ajute în zilele alea în care simt poate că nu mă descurc așa de bine.  Totodată o senzație de bucurie mi-a mângâiat sufletul când am aruncat o privire fotografiei cu nepoțelul meu scump care astăzi a împlinit 2 luni de viață. Un băiețel frumos, atât de iubit și de dorit. O ciudă apăsătoare mi s-a strecurat pe sub piele deoarece sunt ușor mâhnită că  David nu are șansa cum a avut și Daria să-și cunoască bunicul care avea  un potențial tare  frumos în a dezvolta o relație frumoasă de atașament cu nepoțeii lui. Mi-ar fi p

Mami, mi-e tare dor de bunicul Ștefan. Aș vrea să fie aici cu noi, să se joace cu mine pe covor și să desenăm oameni de zăpadă pe care să-i punem în brad.  Mi-e și mie tare dor de tatăl meu, Dari! Și de toată gașca din Moldova. Tare mult mi-aș dori să fi fost  și tatăl meu alături de mama mea azi și noi pe lângă ei să asistăm la bucuria unor părinți frumoși și luminoși. Puiul lor mic și-a primit îngerașul păzitor. Îți promit că vom merge curând să ne revedem cu toții.  Mami, dar bunicul mă iubea tare? O da, pui mic! Era entuaziasmat când erai în preajma lui, se trezea de la 5 deoarece ai fost un bebeluș tare matinal și te plimba ore în șir.  Făcea ca toate animăluțele prin jurul tău, te distra, iar tu râdeai în hohote.  Ce drăguț era el cu mine, mami! Făcea cum face bunicul de la Ploiești acum cu mine?  Exact! Măi mami, dar sunt tristă că el e sus în cer. Ce să fac eu când îmi este dor de el? Puiul meu, hai să facem un  exercițiu : închide ochii, du mâna la inimă și încearcă să-ți imag

Nu am mai simțit nevoia să-mi aștern pe hârtie gândurile așa cum obișnuiam să o fac înainte. Ce-i drept, îmi  rămâne foarte puțin timp liber  de când  am început facultatea.  Mare parte  din puținul timp rămas e investit cu dragoste în lecturi și conspecte, cursuri și seminarii  din aria psihologiei și a sociologiei. Îmi tot dă târcoale o întrebare în ultima vreme: ce este fericirea, oameni buni ?  Din punctul meu de vedere, e  o emoție frumoasă / un mix de stări,  ale căror intensitate și frecvență de manifestare depind și de  granulația emoțională pe care o deținem  sau nu.  Granulația emoțională - aș defini-o ca și  capacitatea de a resimți emoția în multitudinea ei de nuanțe. Cu cât experimentăm mai multe emoții, concepte, cu atât mai multe senzații vom resimți în corp, întâlnindu-ne  mai des și cu acea fericire mult râvnită.  Un om cu o granulație emoțională diversificată e ca un pian cu multe sunete, tonuri și semitonuri. E acel om care nu vede viața doar în alb și negru, vede mu