Stil de viață bucuros

Se dă următoarea ecuație - una bucată Dărioasă diagnosticată peste weekend  cu o otită buclucașă. 2 urși romantici, nedormiți de câteva nopți bune  ce dau cu banul cine  să rămână acasă cu puiul dărios în noua săptămână ce bate la ușă. Ecuația părea și mai complicată căci  frigiderul era gol și Dărioasa dădea semnele unui apetit crescând de la primele ore ale dimineții.  Dragobetele nostru a început promițător.  Soare afară, cer pufos, zi în care se celebrează dragostea.  Lipsă totală de chef pentru orice activitate domestică. M-am trântit în patul moale. Am tras  pilota pufoasă  peste mine.  Întuneric în cameră. Mintea îmi zbura pe câmpii.  Pentru o clipă, m-am teleportat într-un restaurant frumos decorat, îmbrăcată într-o rochie sexy, de braț cu ursul meu drag. Cu muzică bună, cu vin rose și flori proaspete pe masă. Noi doi fără alte responsabilități. M-am trezit rapid la realitate când a  intrat Dărioasa mea curioasă în cameră și  m-a întrebat ferm - măi mami, dar de ce ești

Îl aud cum păşeşte în dormitor. Mă sărută încet şi-mi lasă cafeaua aburindă pe noptieră. Buhăită şi tihuie de cap după o noapte albă cu tuse şi febră la puiul meu dărios, mă întorc pe partea cealaltă cu gândul de a mai fura câteva clipe de somn. Dar nu rezist tentației de a nu mă duce în living să-l sărut pe ursul meu drag. Câtă grijă are de mine şi după aproape 10 ani de relație. În ultimele luni, mă gândesc intens  la secretul relațiilor longevive. Cu riscul de a fi subiectivă, cred  cu tărie că sunt două categorii de relații - cele pe pilot automat în care ambii parteneri sunt angrenați într-o relație longevivă din obişnuință, din  confort. Din frica de a ieşi din ea pe  motiv că sunt copii la orizont,  din groaza de a rămâne singuri, din lipsa unei independențe financiare,  din rutina de zi cu zi în care  e mai confortabil să ajungi acasă şi să găseşti pe  cineva chiar dacă sunt urme de toxicitate în relație. Relații în care  scânteia s-a stins complet, iar  intimitatea  s-a s

Sunt extrem de empatică cu părinții care-și cresc singuri copiii.  În astfel de situații, e nevoie clar de doze suplimentare de imaginație, de putere, de răbdare, de compasiune,  de iertare, de reglare a diverselor presiuni, de ambiție , dar și  de egoism pentru a rămâne și cu un pic de timp pentru noi. De o relație de solidaritate în cuplu, de organizare și de multă disciplină. De nevoia de a atrage din când în când în jurul nostru ajutoare. De fermitate, de constanță și de echilibru. Toate astea pentru a nu uita complet de noi. Căci altfel intrăm în acel cerc în care toată atenția se focalizează în jurul copilului și noi uităm complet de noi. Şi de cel de lângă noi. Presiuni vin din toate direcțiile deoarece se promovează din ce în ce mai intens curentul unui parenting perfecționist. Pe de altă parte, personal recunosc că a fi un părinte responsabil  vine la pachet cu geamantane de responsabilități și de greșeli  deoarece educația unui copil e poate unul dintre cele mai provocat

Rutina  la copiii mici e sfântă.  Practicarea ei constantă , deși de multe ori poate fi extrem de obositoare și pune pe noi presiuni riguroase,  vine la pachet cu o  dezvoltare emoțională și fizică benefice. Cu un echilibru armonios în sânul  unei familii cu un copil sau mai mulți.   Vacanța de Crăciun și relaxarea mea în ce  privește ora de adormire a  odraslei au adus haos în bârlog în ultima vreme. Am fost mai mereu genul de părinte care a considerat că a adormi copilul  la o oră decentă aduce după sine extrem de multe beneficii. Am respectat un program de somn  multă vreme și am mai renunțat pe alocuri la el când erau vacanțele, weekendurile,  ieșirile în diverse medii sau când aveam eu sau ea  perioade mai agitate și nu reușeam să mă organizez pentru a respecta ora de stingere.   De ce susțin ideea adormirii copilului un pic mai devreme? E un lucru  benefic în primul rând pentru el. Un anumit număr de ore de somn dezvoltă mai bine conexiunile lor neuronale, ajută la cre

Până spre sfârșitul anului trecut, mărturisesc că mă mândream cu un palmares de câțiva ani buni în care am fost sănătoasă tun în perioada iarnă-vară.   Chiar și în primul an de colectivitate al Dariei când virușii erau prezenți în bârlog o dată la două săptămâni, eram imună la toți acești brontozauri și nici măcar o răceala ușoară nu se prindea  de mine. Gena bună, cura de usturoi sau de-ale tinereților valuri. Anul acesta, balamalele m-au cam lăsat la acest capitol  și o tuse urâtă m-a acaparat de ceva timp,  trecând dintr-un tratament în altul, fără să-mi treacă complet.  Ajungând chiar la o ușoară pneumonie și făcând astfel cunoștință cu serviciile medicale din sistemul de urgență la stat. După o zi de  cohăială din minut în minut, m-a prins miezul de noapte cu o cantitate de oxigen mai mică decât nivelul optim încât abia mai puteam respira. Inițial mi-am spus că asta este, trebuie să înfrunt cu stoicism tusea și să trec peste acea noapte de groază deoarece se știe clar că  tus