De la 25 la 33 de ani

Se simte mirosul de toamnă în aerul rece al dimineții. Soarele mă salută țanțoș la orizont. Privesc nostalgic în zare. A mai trecut o vară. Și la mică distanță de luna lui august se întrezărește  un an în plus la vârsta mea.  Privind linia de foc a soarelui, îmi las mintea să zboare și mă gândesc  cât de mult ne reconfigurăm ca oameni. La 25 de ani, debordam de o energie puternică ce-mi punea în mișcare întreg corpul și nu-mi venea să stau locului. La aproape 33 de ani, profit de fiecare secundă, minut, clipă în care pot să-mi relaxez mușchii, să-mi las mintea să zboare hai hui.  Mă simt mai puțin impulsivă și cântăresc mai atent modurile în care vreau să-mi petrec timpul liber. Conștientizez că trebuie să am mai multă grijă de corpul meu deoarece e supus zilnic unui ritm alert de viață. 

Starea de spirit  s-a mai schimbat și poate datorită faptului că am conceput  un pui de urs născut acum aproape 4 ani și clar, am pierdut pe drum atât eu cât și ursul meu drag , multe resurse de  energie fizică.  

Suntem mai ridați, mai încercănați, mai obosiți,  dar mai trecuți prin viață și poate  un pic mai înțelepți. Mai bucuroși și mai luminoși din alte puncte de vedere. Un pic mai echilibrați. Dacă la 24, 25, 26 de ani,  ne urcam haihui în mașină și hoinăream de dimineață până seara fără să ne pese prea mult de noțiunile logistice,  ne băgam  la somn târziu,  iar a doua zi o luam de la capăt, în prezent,  bârlogul e mai reticent la aceste concepte tsunami. Asumându-ne roluri active zilnic în creșterea și educația copilului nostru  și fiind angrenați constant într-un program alert cu multe ore petrecute afară în mișcare,  în zilele libere , în concedii sau pe durata ieșirilor scurte, ne place să lenevim, să ne relaxăm în măsura posibilităților cu un copil în preajmă. Evităm drumurile lungi cu mașina și preferăm statul în natură. Jocurile în aer liber, contemplarea unui peisaj. Nu mai e o prioritate să vizităm toate punctele turistice de pe un traseu , ci mai degrabă e vital pentru noi să nu avem un program strict cu multe ore petrecute în mașină,  ci mai degrabă să facem lucrurile în voie fără a trebui să bifăm nenumărate elemente peste zi.  Asta e starea de spirit pe care o avem în prezent, cine știe cum se vor mai roti lucrurile peste 5-10-15-20 de ani. 

Să cobor dimineață relaxată la micul dejun, să inspir aer curat și rece,  să am o priveliște frumoasă, să stau în tihnă fără să trebuiască să o iau din loc la x oră, și să existe o paletă largă de lucruri potrivite la acea locație pentru un copil cu vârsta de patru ani sunt aspecte la care țin mult în ieșirile noastre.  Dacă înainte mă plictiseam să stau într-un loc 2-3 zile, în prezent, îmi face bine acest lucru deoarece zilnic alerg de colo colo. Acel timp în care efectiv mai și stau e generator de resurse suplimentare de energie, de răbdare, de încărcare emoțională pentru următoarele săptămâni care bat la ușă. 

Genele de urși mișcători nu au murit complet deoarece din a treia zi, inima ne cere să o luăm din loc, dar ideal pentru noi ca și familie ar fi  să ne împărțim vacanța în două, 3 zile de stat locului, de leneveală, bălăceală, plimbări prin natură,  degustare de vinuri și bucate alese, jocuri, lectură, filme, alte două zile  de mers hai hui prin locuri dragi sufletului. Iar înainte de a ne întoarce la viața de zi cu zi, aș mai adăuga 2 zile de stat în tihnă.  

Acestea fiind spuse, mă întorc la rutina zilnică și visez cu ochii deschiși la următoare ieșire scurtă în mijlocul naturii cu o carte în mână, o cafea aromată și un peisaj superb.

Zi cu soare și culoare. 

Pensiunea Popasul Craiului, Plaiul Foii