Joaca de-a iubiții

În rolurile jucate de părinții ce-și cresc integral odraslele, sunt  zi de zi alături de-al lor copil și contribuie activ la creșterea și educația lui, e aproape imposibil să nu te mai pierzi pe drum de-al tău iubit - iubită deoarece atenția pe care înainte o acordai exclusiv  cuplului  trebuie împărțită  ulterior la trei sau chiar la patru, cinci în familiile extinse. 
Voi fi sinceră și voi mărturisi că e mai complicat ca în calitate de mamă ce zilnic petrece timp cu-al său copil, femeia să joace şi  rolul de iubită calmă și iubitoare cu-al său  iubit.  De femeie romantică și sexy. În calitate de tată,  iubitul  să joace  rolul de  bărbat mereu atent și inovativ. Ce scoate din desaga sa surprize frumoase.  De soț scos din reviste.
Când ai de îndeplinit zilnic un ritual cu reguli clare și nu obișnuiești să ieși din el sub o formă sau alta, când alergi de colo, colo și ai multe pe cap, relația de cuplu intră într-un soi de pilot automat. Trece prin tot felul de faze. Poate rămâne îndrăgosteala, bucuria că ești cu el și el e cu tine, dar toate acestea se petrec parcă pe un mod automat.  Se întâmplă mai rar  să  ai parte de seri romantice căci odrasla se bagă la somn când tu mai ai 1% energie încât nu-ți maoi vine  să ma stai la o vorbă cu-al tău consorț/consoarță. Singurul scenariu romantic pe care ți-l dorești  în acel moment  e să adormi cât mai rapid după cele 10 cărți citite. Poate dimineața când te trezești,  ai vrea să ai acel timp cu iubitul, iubita ta după ce e mai liniște în casă și ai atins toate punctele ce se cer a fi îndeplinite într-o casă cu copii,  dar seara, după ce are loc tot acel ritual, ești rupt de oboseală pe românește și vrei doar să te odihnești.
Dialogurile de calitate, privirile îndelungi, chiar și certurile , preludiile și multe alte elemente care  mențin energia vie într-un cuplu se cam răresc, apetitul scade  deoarece multe doze de atenție, vulnerabilitate, griji, iubire, răbdare sunt dedicate necondiționat  copiilor. Și uite că așa apar și riscurile să te îndepărtezi de ea sau de el. Să nu mai ții minte cum e să comunici, cum e să te cerți, cum e să stai închis într-o cameră două zile  doar tu cu el și să mai găsești un pic de magie în relația voastră.  Cu greu își mai amintești și-ți mai găsești puterile  să-l mai întrebi pe celălalt de viața lui, cum  se mai simte deoarece ești prins în această rutină zilnică  căci așa cum de multe ori am  zis și o să mai repet: să crești și să educi un copil e unul dintre cele mai grele lucruri din univers. 
Partea bună în toată această ecuație e că există scăpare. Sunt adepta acelor escapade organizate  fără copil, de o zi, două , trei în măsura posibilităților deoarece aceste momente pot fi panaceu pentru relații. Ideal ar fi ca acest ritual să facă parte  lunar din viața unui cuplu de părinți, dar nu e cu supărare nici dacă au loc mai rar căci mai apar și lucruri imprevizibile în aceste organizări nemțești. Nu ai nevoie de nu știu ce rezervări  la restaurante de top, de planuri sau ieșiri pe nu știu ce insule ca să te regăsești, ci doar de un pic  de dorință de a petrece un timp de calitate cu celălalt, de a vorbi cu el fără a fi întrerupt. De a trândăvi în doi, de a lenevi în pat dimineața fără a trebui să ieși afară cu copilul, să pui masa la x oră, să strângi coșuri cu jucării seara, să citești povești. Să fii constant în priză. Și multifuncțional.  Toate aceste acțiuni enunțate fac parte din farmecul și bucuria imensă de a fi părinte, dar se cere invitată în joc și acea doză de egoism pe care părinții trebuie să o aibă pentru ei, dar și pentru  a-l învăța  pe copil că ai lui părinți au nevoie de un pic de timp în doi. Părinții merită cu vârf și îndesat acele momente de odihnă. De relaxare.  Și nu trebuie sub nicio formă să se simtă vinovați. În acest fel, părintele îi cultivă treptat copilului curajul, încrederea că rezistă și fără ai lui părinți, îl obișnuiește pe viitor să se desprindă de părinte pentru câteva zile deoarece aceste lucruri sunt sănătoase pentru dezvoltarea lui emoțională.  Îi oferă copilului său oportunitatea să înțeleagă că dacă părinții lui pleacă pentru o zi, două, asta nu înseamnă că nu e iubit, dorit. Ba mai mult, după astfel de ieșiri, de multe ori părinții se întorc mai tonici, mai plini de viață , mai glumeți și influențează mult și starea de spirit a copilului. A  întregii case în care locuiesc cu toții. 
Închei acest monolog  cu mult optimism și cu speranța ca toți părinții să-și găsească acel timp pentru ei doi , amândoi deoarece trăim într-o lume în care multe relații se răcesc când  el și ea devin părinți, când sclipirile din ochi dispar pe măsură ce cresc copiii.  Și mai cred din proprie experiență că nu ai nevoie de planuri mărețe pentru acel timp în doi. E simplu.   Ai nevoie de un acoperiș deasupra capului, de cineva care să stea cu copilul ,  de niște activități plăcute lui şi ei, de relaxare ca să readuci acea sclipire mult dorită  care ne redă lumina pe chip.
Să vină sushi-ul și leffele că de restul de ocupăm noi doi, amândoi. 
Grijă de el, grijă de ea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

Pasiunea pentru contactul uman

Educația alimentară din bârlog