Stil de viață bucuros

De două zile, organismul meu a intrat în stand-by. L-am zguduit maxim cu toate proiectele , dorințele, obiectivele, planurile din ultimele luni mergând pe principiul că sunt tânără și pot duce multe. Dar corpul meu s-a dovedit a fi mai înțelept decât mintea mea și mi-a arătat prin starea de extenuare și surmenaj ce au pus stăpânire peste mine că am nevoie de o pauză. În ultimele două zile, am dormit mult și mi-am dat seama că e plină societatea de oameni ca mine care au nevoie de zguduiri de genul acesta ca să poată spune din când în când stop joc. Din păcate, uneori situația e mai gravă și apar boli grele deoarece efectiv ne lăsăm duși de val de ritmul alert zilnic și uităm să ne întoarcem atenția către corpul nostru. Stăm cu orele în fața calculatoarelor, sacrificăm din orele dedicate somnului, pasiunilor, mâncăm când apucăm,  ne luăm asupra noastră taskuri peste taskuri deoarece avem nevoie de tot felul de reconfirmări că suntem buni și putem, ne stresăm, ne enervăm, tragem linie

Dac ă vacanța pe care am avut-o a fost   compromisă de virusul puternic care a nimicit tot bârlogul, am zis să profit de ultimele două zile rămase și să   creez niște bijuterii handmade. Mintea îmi   este efectiv curățată de orice   fel de gânduri atunci când croșetez   și dau frâu imaginației. Am decis să creez câteva coliere pe care mi-aș dori să le vând cu scopul de   a strânge fonduri utile pentru organizarea unei ieșiri de o zi pe traseu de munte cu adolescenții de care Asociația Touched are mare grijă ( https://www.facebook.com/touchedromania/ ). Încearcă să-i expună la tot soiul de activități educative, distractive pentru a crește frumos și armonios. Nuanțele colierelor   pot fi alese din   fotografiile de mai jos de către cei care doresc să liciteze pentru ele , iar timpul de creație poate varia de la una la câteva zile funcție de comenzile pe care le primesc. Material - 100% bumbac. Prețul de pornire este de 50 ron.   Ar fi necesar un buget estimativ de 1000 ron pe

Pui mic, ne creşti dozele de rezistență la imprevizibil.  Ne treci prin toate stările și ne prezinți demo-uri live cu ce înseamnă planuri date complet peste cap. După 3 zile de muncă asiduă  pentru a da  o formă blândă bagajelor, am pus entuziasmați ceasul să sune dis-de-dimineață pentru a pleca ca vântul spre  pustietatea frumoasă de la malul mării.   Nu a fost nevoie să sune alarma să o luăm din loc, deoarece ne-a izbit  febra  cu numărul 39. Făceam haz de necaz cu al tău drag tată și spuneam că poate suntem băftoși și  vom ajungem pe înserate  la terasa de lângă mare ca să admirăm apusul.  De la scenariul cu mașina  zburând pe Autostrada Soarelui, ne-am teleportat la urgență să vedem dacă mai plecăm sau rămânem consemnați în bârlog. Un puroi de toată frumusețea prevedea un popas  de cel puțin două zile pe covorul din bârlog în loc de plaja sălbatică la care visasem cu ochii deschiși cu o seară înainte. Berea  pusă la rece de  ai tăi nebunateci părinți a fost înlocuită cu  un

Un lucru e clar - somnul face  minuni. De ceva timp, practic iarăși ritualul de a da stingerea la 21.30-22.00. Las orice ar trebui să fac seara și merg la reîncărcat bateriile. Și bine mai procedez deoarece a doua zi mă trezesc atât de odihnită. La 6 sunt în formă maximă! Au dreptate și cercetătorii ăștia că acel somn până în miez de noapte e  foarte odihnitor. Partea și mai bună a acestei rutine instaurate în bârlog e că  trag linie și câștig  timp prețios  pentru mine de  aproximativ 2 ore. Timp care în postura de părinte și de corporatist cu full time job e atât de prețios.   2 ore înmulțite cu 5 zile duc la un număr de 10 ore  pe care mi le dedic cu drag zilnic. Nu mai  tânjesc atât de tare după weekend ca să mai fur și eu un pic de timp .  Corpul îmi este mai relaxat, mintea îmi este mai limpede. Am mai multă răbdare și mai multă energie.  Nu mai am dureri de spate și de alte alea.  Zâmbesc mai des dimineața.  Deschid larg fereastra și ascult zarva păsărilor.   Liniște în ca

Înainte să o am pe Daria, tare multe spuneam… Bebelușul nu va dormi în pat cu noi. Nu-l vom ține prea mult în brațe. Va avea camera lui. Nu-i vom da deloc suzetă.  Îl vom lăsa la bunici o săptămână, două, chiar și o lună.  Nu vom căra copilul după noi pe la seratele sociale. Nu ne vom ieși din minți de față cu odrasla. Nu vom țipa la ea.  Cu sinceritate, recunosc că multe dintre proiecțiile făcute la acest capitol nu au fost îndeplinite deoarece Daria a fost un copil ce ne-a învățat că planurile nu-și au locul când ai de a face cu un copil mic ce are unele nevoi înnăscute. Unele dintre scenariile făcute m-au dus - în momentul în care am conștientizat că realitatea e total diferită - la stări de dezamăgire și frustrare, dar din fericire, cu multă introspecție,  am reglat conturile și mi-am pus ordine în multe dintre aceste proiecții. Funcționez în prezent pe principiul de a nu-mi  încărca mintea cu tot felul de scenarii proiectate în viitor  deoarece risc să pierd multă energie dac

5 ani de căsătorie vin cu noi roluri în relație. Vin cu naturalețe , cu respect , dragoste și libertate.  Cu un an în plus pentru ursul meu drag.  Cu un copil minunat. Cu sushi delicios și vin aromat. Și cu multă relaxare.  Dacă în ultimii ani, am fost o maestră în a jongla cu arta perfecțiunii marcând aceste momente cu un scenariu bine organizat din timp, cu alegerea locului, ținutei, fotografii, postări,  anul acesta, evenimentul decurge  natural. Fac apel la simplitate, relaxare  și la trăire. Nu la exterioare impecabile, ci la interioare sănătoase. Nu la planuri pe termen lung, ci la frumusețea relației noastre în prezent. Acțiunea se petrece pe covorul plin de jucării, îmbrăcați în pijamale, storși de energie amândoi, dar zâmbitori și   nerăbdători să ne vină comanda de sushi și noodles. Fără fotografii, fără haine de gală, fără absolut nicio postare. În ultima vreme, îmi place mult să trăiesc în prezent, să păstrez în intimitatea mea aceste momente fără să fac mare vâlvă

Bună de dimineața. Ce frumoasă-i viața. Chiar dacă săptămâna care a trecut a fost mai  dificilă din punct de vedere logistic, copil consemnat la domiciliu, mailuri pending în căsuță,  programări peste programări ce nu suportau anulare, trafic infernal, friptură carbonizată, vase inundând în chiuvetă, brațe lăsate de la ținut odraslă în brațe,  furie, nervi și nopți albe. Dar  când inspir aerul răcoros al dimineții, îmi curăț mintea de tot acest balast. Sorb o gură de cafea fierbinte, ascult în surdină Damien Rice, The Blower's Daughter. Visez cu ochii deschiși la noua căsuță în care ne vom muta curând, la perdele bleu ciel, la tablouri vesele , la rafturi plutitoare, la lumini calde, la saltea pufoasă. Gândul fuge pe câmpii. Zâmbesc și iubesc. Nu trece mult și sunt nevoită să ies din starea de pe coclauri. Dărioasa mea  s-a pus pe picioare și are poftă maximă de mâncare. Când  e acasă, bolnavă chiar fiind,  trebuie să mă organizez să-i pregătesc cam cinci mese pe zi (feluri p