Stil de viață bucuros

Luna aprilie a fost o lună plină de câteva ieșiri pline de esență în zona Moldovei și a Bucovinei. Am vizitat pe fugă câteva locuri pe care aș putea să le numesc pe fiecare în parte un colț de rai și cred cu tărie că avem o țară tare frumoasă și nu aș vrea să plec de aici deoarece mai am multe de văzut. Avem valoare și frumusețe, gust, veselie și simplitate, istorie și tradiții,  ne trebuie ambiție și dorință să le descoperim. Deși recunosc că e plină de multe bube ce îmi sufocă traiul cotidian și îmi provoacă de multe ori o creștere a tensiunii,  dar faptul că mă exprim în limba mea zi de zi, gătesc românește și în cei 31 de ani am fost  mereu în mijlocul familiei la anumite evenimente de peste an compensează cu siguranță celelalte neajunsuri. Avem o natură superbă, un climat însorit, locuri de vizitat cât o viață de om, voință de a merge să le vedem, esență să le simțim dincolo de simplitatea și de  neîngrijirea lor. Dacă vedem doar mizeria, o

Bunicii sunt poate una dintre comorile cu valoare maximă din viața mea. Sunt practic rădăcinile noastre. Realizăm și mai mult acest lucru din păcate când nu mai sunt sau de multe ori nici nu mai realizăm fiind prinși cu alte lucruri de zi cu zi. Ne întâlnim cu mulți oameni, vorbim mult la telefon, cutreierăm magazine, dar uităm să le mai dăm un telefon, să îi mai vizităm, iar dacă o facem, poate că această acțiune se petrece mai mult mecanic nedându-ne seama cât de mult contează pentru ei, niște bătrâni scumpi și dragi, să fie întrebați ce mai fac, să fie vizitați. O îmbrățișare, un zâmbet, o strângere de mână...Vorbesc aici despre bunicii ce au avut într-adevăr un impact pozitiv în viața nostră , nu despre cei care au lăsat, vorba unei bune colege, traume adânci în urmă... Recunosc că fac parte dintro generație crescută de la vârste mici de bunici. Ei practic au fost ceilalți părinți ai mei când mama și tata erau la serviciu. Mi-aduc aminte cu drag când bunicul mă hrănea și

Timpul în afara muncii trebuie prețuit maxim. Fie că te întâlnești  cu un prieten, petreci  în  familie, ajuți pe cineva într-un moment mai greu, vizitezi un loc frumos, orice face plăcere  inimii și o inundă de bucurie. Dar tare bine ar fi să  îl prețuim  și cu răbdare, nu în  grabă. Avem tendința  să facem totul în grabă, mecanic și să pierdem deseori esența  a ceea ce ne este oferit chiar sub ochii noștri.  Este fix ce era să fac și eu astăzi. Să plec din locurile surprinse mai jos fără  să le simt adevărata valoare. Dar muzica  cântată  de cântărețul  de la Sihăstria Voronei  m-a făcut  să realizez  în ce lume am ajuns acolo - un colț de rai în care o  liniște deplină  și o bucurie te cuprind  dacă îți dai răgazul să te uiți un pic în jur, să te plimbi și să observi măreția naturii. Așa am descoperit mai multe locuri din zonă, am mers spre peștera Sihăstriei, am vizitat stejarul lui Cuza și am simțit o energie deosebită de-a lungul acestei drumeții. Dacă pun la socoteală chipul

Stilul de viață bucuros înseamnă inimă curată, alimentație echilibrată, dar  și corp frumos și sănătos. De aceea, uneori cred că avem nevoie de anumite imbolduri sau evenimente care să ne zdruncine un pic rutina noastră alimentară zilnică reușind poate să ajungem la o normalitate în ceea ce privește greutatea noastră corporală. Care să ne reamintească că suntem femei frumoase, că trebuie să avem grijă de noi, atât de interiorul cât și de exteriorul nostru.  La mine imboldul a fost curățenia  de primăvară în urma  căreia am ajuns să dau multe dintre lucrurile  care îmi  plăceau deoarece  nu mă mai încăpeau. S-a produs acel declick undeva ce m-a făcut  să-mi zic: dacă  am reușit  de multe ori să  duc lucruri pe care mi le-am propus până  la capăt, de ce nu aș putea ajunge chiar la greutatea mea din facultate?  Mi-am setat un obiectiv măreț, ce-i drept mai mult ca să mă  ambiționeze, deși nu credeam, recunosc, că  îl voi și atinge așa cum a fost el formulat. Măreț și din cauza fapt