Stil de viață bucuros

Cred cu tărie că semnul temperamentului ne este impregnat în ființă de când ne naștem. Nu  avem liber arbitru să ne alegem noi ca și părinți cum să ne fie copilul. Introvert sau extrovert.  Putem veni cu niște proiecții, cu o imagine amplă asupra unor scenarii , dar uneori realitatea este extrem de  diferită. E o loterie a vieții.  Iar  datoria noastră supremă în rolul de părinte este să identificăm cum este al nostru  copil ,  să-l acceptăm așa cum e el , să-l ghidăm pe drumul vieții și să-i oferim diverse pârghii pentru a ajunge la o autodescoperire.  Mass-media încurajează ce-i drept imaginea copilului zâmbitor până la stele care zburdă curajos și energic  din mâinile părinților.  Sociabil și adaptabil.  Dar acolo vedem o imagine , o proiecție, iar acasă poate avem alt material.  Voi scrie astăzi despre copiii sensibili. Abordarea poate fi subiectivă și trecută prin filtrul personal.  În mod normal, orice ființă de-a lungul vieții  are în ea implantat darul sensibil

Puiul nostru dărios și extra matinal s-a trezit și a venit voioasă la noi - mami, tati, îmi cântați la mulți ani?  Mergem la munte cu mașina, sus , sus să facem un picnic? Mie îmi pace mult la munte. Și-mi pace să merg cu voi. Mami, tati, eu vă iubesc tare mult. Ne uităm la omulețul ăsta frumos cu replici tare haioase scoase din desaga lui inocentă și suntem tare bucuroși că ne-a ales să-i fim părinți. În cei trei ani de  zile, ne-a învățat atât de multe , ne-a trecut prin nenumărate stări, mai bune, mai nebune, mai ușoare, mai grele. Ne-a oglindit în multe dintre valurile vieții. Ne-a demonstrat că atunci când e copil prin preajmă, mai trebuie să lași din frâiele controlului. Ne-a învățat ce înseamnă răbdarea, ne-a mângâiat la ceas de suferință mare, ne-a reconfigurat ca și cuplu. Ne-a izbit , ne-a răvășit, ne-a ciufuliut.  Ne-a dat o lecție supremă - să renunțăm la proiecții și să acceptăm ideea că un copil e unic  și se naște într-un anumit fel, iar noi ca și părinți, putem să-l

Nu am nevoie de lucruri mari ca să mă detașez de activitățile zilnice și de rutina ce uneori mă invadează.  În ritmul alert al vieții mele, cred cu tărie că pe măsură ce trec anii și mă apropii de sfârșit,  am nevoie de niște pârghii sau mecanisme pentru a nu mă duce către dependențe, depresii, anxietăți  sau rătăciri în universul ăsta mare. Pentru a nu mă anula pe mine însămi în favoarea celorlalți. Apelez la micile mele pasiuni și la acel timp cu mine însămi pentru a deveni un om mai frumos. Mai tânăr.  Mai conștient. Cu mai multă esență și mai relaxat. Mai zâmbitor și mai echilibrat.  În acest sens, am nevoie din când în când  de o zi liberă , de o vestimentație colorată și de voie bună în inimă. Pornesc la drum spre un Bulevard drag mie, cel de pe Regina Elizabeta  unde fac un popas  într-o clădire frumos renovată - Librăria Humanitas. Colind prin libărie și aleg un teanc de cărți pentru a le răsfoi. Doamna de la casă îmi aduce o cafea bună cu  lapte cald și spumos. Mă așez lâ

A venit toamna și cu un an în plus la roata vieții. O aniversare atât de frumoasă. Fără munți de  cadouri și fără telefoniada obositoare. Cu mesaje frumoase și gânduri bune. Cu energie vie. O simplă zi de concediu  petrecută pe drum lung alături de urșii mei dragi până în orașul meu de suflet - Botoșani. O reîntâlnire cu  draga mea mamă și cu  bunica mea scumpă ca din povești  cu păr alb și mâini muncite. O ciorbă caldă. Un tort de mere delicios. O seară simplă. Un somn pufos. Vârsta de 32 de ani a venit la pachet cu un sine mai  consolidat, cu un interior mai sănătos, cu o bogăție spirituală și recunoștință pentru cercul de oameni pe care îl am în viață. Cu proiecții mai puține și fără dezamăgiri. Cu o abilitate mai mare de a trăi în prezent. De a accepta și de a integra.  De a mă bucura de lucrurile simple. De a mă certa mai puțin. De a mă conecta mai mult. De a  trăi mai intens. De a  iubi mai tare. De a nu uita de mine.  De a mă detașa mai mult de negativ și de rău. De a gân

Dimineața devreme. Ceasul sună la 6. E încă întuneric afară. Toamna vine   la pachet și cu nopți mai lungi. Aerul rece se pitește pe geamul semideschis, iar cerul spectaculos ne așteaptă în bucătăria blând luminată. Eu și ursul meu drag savurăm cafelele aburind , uitându-ne unul la altul și gândindu-ne că   un alt scenariu din viața odraslei se conturează - reîncepe grădinița. Loc nou, sistem de stat, educatoare diferită, colegi noi.  Totul blanc. Bâjbâiam amândoi în marea de emoții...Dar simțeam împreună   că avem încredere în Dărioasa noastră dragă. Anul trecut am primit o lecție de călire intensă . Câteva luni bune, zilele începeau la 5 când și-a dat ea seama că e necesar să stea ziua la grădiniță și avea repertoriu intens de plâns ce dura o oră în care repeta   continuu , nu vreau la gădiniță! Cu lacrimi șiroind. Episod urmat de o sesiune de joacă până la 7 cu mine pe post de animator    pentru a   o mai scoate din starea de jale , apoi un drum anevoios până la grădiniță când

A venit toamna.  Stau pe balcon şi cafeaua fierbinte mă încălzește. Lumina blândă şi aerul rece mă mângâie uşor pe frunte. E linişte şi e bine. Inspir şi expir. Trăiesc şi iubesc. Iubesc începutul de toamnă. Mă îmbrățișează o nostalgie dulce. Gândul îmi fuge la castane şi la copaci cu-ale lor frunze cernute. La vântul ce adie ușor,  la cerul albăstrui. La umbre şi lumini. La romantism şi la joc de priviri. Inima-mi vibrează. Miere şi struguri aromați se pitesc  în suflet, iar gândurile-mi aleargă în ritmul păsărilor ce zboară pe cer.  Ziua e plină şi soarele solidar cu mine. Răcoarea mă-nsoțește şi ziua îmi zâmbeşte. Un moment de respiro şi de conştientizare  în marea de sarcini în care înotăm zilnic e binevenit. Să mai lăsăm din tensiune şi din presiune şi să aruncăm un ochi la toamna frumoasă.  In mersul grăbit , să privim în stânga şi-dreapta şi să ne bucurăm că existăm. Zi cu soare şi culoare! 

  « A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până Ia nori, că ai sa te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec in mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.  » Nichita St ănescu, Emoție de tomnă . A venit toamna și cu aniversarea voastră, mamă și tată. Ați fi făcut ieri 34 de ani de căsătorie. Acum 4 ani, eram cu voi acasă. M-am urcat în tren și am venit să vă fac o surpriză. Am ciocnit șampanie și am mâncat la restaurant. Erați veseli și frumoși. Mi-e dor să vă văd împreună, să vă ciondăniți și să fie casa zgomotoasă. Să vă bucurați de voi. Să vă bucurați de noi. Mi-e dor de tine , tată. De toate boacănele pe care le tot făceai. Sunt cu gândul la tine, mama dragă. Mă doare că te doare, dar să știi că el ne veghează de sus ,sus. Și mă bucur că