Stil de viață bucuros

După o săptămână plină ochi,  am refăcut stocurile de energie într-un loc accesibil oricărui om. Natura. Așezată pe iarba verde, la lumina blândă a soarelui având în fața ochilor  un cer de un albastru senin , conștientizam cât de ușor e să atingi cotele înalte ale bucuriei. O liniște interioară deplină. Lumina naturii parcă s-a infiltrat în inima mea. Pace și recunoștință. Iubire și trăire.  Nu ai nevoie de resurse materiale peste măsură, nu trebuie să cauți prea mult un colț de natură, ai nevoie doar de conștientizare, sensibilitate interioară , simplitate și trăire în prezent. De multe ori am căutat și eu la rândul meu spectacularul, mărețul, grandomania mergând în tot felul de locuri prețioase, călătorind în lung și în lat. Am făcut eforturi mari pentru a ajunge în anumite locuri  din lumea asta largă, planificând mereu viitorul și uitând de prezent.  Din fericire, a venit acea clipă în care  mi-am dat seama că fiecare zi poate fi o călătorie tare frumoasă fără să am nevo

La un an și 11 luni, Dărioasa mea dragă a intrat pe poarta grădiniței. După  o cercetare pe piața acestor instituții și după  o acceptare și o cunoașterea a temperamentului odraslei, am optat pentru o grădiniță cu acomodare treptată. Revenirea mea în câmpul muncii nu a coincis cu începerea grădiniței, am preferat  ca ea să se obișnuiască cu rutina că părinții ei trebuie să meargă la serviciu  și cu ideea de a sta și cu altcineva înainte să înceapă jobul ei grădinăresc.  E foarte important să nu coincidă aceste 2 evenimente asta dacă nu ai paralel un sprijin acasă la care poți apela mereu. Altfel, dacă urmează o serie de îmbolnăviri sau copilul nu se adaptează, tu ca și părinte trebuie să găsești o soluție, să-ți rupi  din timpul dedicat profesiei pentru a fi lângă puiul tău. Acomodarea la grădiniță  a făcut-o cu bunica alături de ea deoarece dacă aș fi fost eu în preajma , ar fi stat cocoțată doar de mine. De bui se mai desprindea și analiza mediul nou în care intrase. Mai plec

După primul an și ceva  în care te trece părințeala  prin toate,  începe o nouă etapă -  testarea limitelor.  Funcție de dezvoltarea fiecărui copil, poate începe mai devreme sau mai târziu. Cum recunoaștem această etapă? Din senin, copilul se schimbă radical. Deja înțelege foarte bine multe lucruri și vrea să încerce și el limitele. Vrea mingea x din parc și nu se lasă până nu îl aude tot parcul, cu plâns, tăvălit și tot tacâmul. Vrea neapărat o jucărie care nu este a lui și deși îi explici și îl iei din locul cu pricina, continuă să fie extrem de nervos și revoltat. Îi explici că vrei să pleci din parc, treci prin toți pașii procesului de empatizare și odrasla  e într-o tăvăleală continuă și-un urlat intens. Aruncă mâncarea pe jos de o mie de ori, îi sare muștarul din orice. La orice refuz mic al tău, are o mică criză. Funcție și de temperamentul lui și de dezvoltarea cognitivă, se poate manifesta extrem de diferit de la un copil la altul.   La noi a început destul de devreme tes

6 am. Ceasul sună,  eu chianuă de somn îl închid. Mi-era atât de somn.  Extrem de somn.  Aș fi dat snooze la nesfârșit să mă cufund în pătura pufoasă cu perdelele trase. Astenia de primăvară m-a cuprins cu siguranță. Mă dor mușchii, oasele. Îmi simt corpul greoi.  Dar să revenim la realitate. O realitate totuși frumoasă deoarece  revin la birou dupa o săptămână de work from home căci  grădinița odraslei a fost în vacanță. Și muncă . și joacă, și mâncare și plimbare. O distracție. Zile bune și nebune.  Mai vine și marele sfârșit de Q2, cine lucrează în  breasla financiară știe despre ce vorbesc.  Ca să mai  păcălesc mintea tihuizată de somn, iau fusta cu buline.  Bulinele prin definiție mă înveselesc. În combinație cu buclelele pronunțate și cămașa corai , deja părăsesc starea de lene și mă îndrept spre o stare de spirit mai  vioaie.  Degust din cafeaua făcută de ursul meu drag. Odă acestei dependențe ce mai scoate oboseala din mine. Trezesc pe Dărioasa somnoroasa.  Cine ar fi cr

Soare, copaci înfloriți, denii, miros de narcise, cântări înălțătoare, ouă colorate, cozonac crescut, oameni cu inimă mare, livadă luminoasă, creste înalte, sărut cald, plimbare-n natură,  lacrimi și zâmbe, rugăciuni,  cer înstelat, pace și bucurie. Sunt un amalgam de stări, imagini , senzații trăite în ultimele zile... Mi-aduc aminte cu drag când copilă eram și străbăteam kilometri întregi până la biserica din satul alăturat ca să ajungem la Denii în săptămâna cea mare. Eram o gașcă mare și mergeam cu  drag la aceste slujbe. Nu eram obosiți, nu ne era frig, nu ne plângeam , mergeam și râdeam. În Sâmbăta de dinaintea Învierii, regula sfântă era să ne odihnim la prânz ca să rezistăm eroic toată noaptea. Ne îmbrăcam de sărbătoare, ne luam coșul pregătit de bunica și porneam la drum. Cântam toată noaptea la strană, dimineața  luam anafora și rămâneam apoi la sfințit coșurile. Erau kilometri întregi de coșuri, părintele trecea și le binecuvânta, era forfotă și frig, dar mi-era mereu

Copiii noștri, deși sunt mici, au nevoie  să fie lăsați să descopere lumea. Au nevoie de  acea doză de independență în diversele lor forme încă de la vârste fragede. Într-adevăr, depind extrem de mult de noi când sunt bebeluși, dar asta nu înseamnă că trebuie să le îngrădim spațiul, să-i punem în fund de la 3-4 luni, să-i rostogolim și să-i punem în picioare când nu sunt de fapt pregătiți, să le dăm totul mură în gură deoarece ei sunt indivizi cu un sine personal și au nevoie de un  spațiu al lor.  Cu cât îi vom ajuta în exces, le vom grăbi procesul de dezvoltare  sau le vom anticipa fiecare mișcare,  vom fi în ceafa lor mereu, cu atât  mai multe probleme cred că vor avea în a se integra în lumea mare care îi așteaptă. Cu cât le vom controla fiecare mișcare, cu atât mai anxioși vor fi  în inițiativele lor de a cunoaște mediul înconjurător. Cu atât mai mult îi vom împiedica în dezvoltarea lor de mai târziu. Ei sunt ca un burete și fiecare are preferințele lui, temperamentul, dorințel

Mama e un munte de om. Mama a avut o viață grea dar a știut să ia ce-i frumos din ea. Mama râde mult. Mama ne iubește mult. Ne ajută tare mult.   Mama deține o doză mare de optimism, energie și simț  al umorului. Nu aș avea cuvinte de rostit în această viață pentru tot ajutorul și suportul pe care l-am primit de la mama. E ca o prietenă pentru mine. E alinare și putere.  Vorbim, ieșim , ne întrebăm. Ne sfătuim, ne ciondănim, ne-nveselim. De multe ori, privesc din exterior relația cu ea și-mi dau seama cu bucurie că mai există relații frumoase mamă-fiică. Mi-ar plăcea peste ani și ani să am o relație la fel de luminoasă cu Daria. Să știu când să fiu în preajma ei și când să mă retrag.  Mama are empatie față de generația din care facem noi parte, încearcă mereu să ne înțeleagă, știe să asculte și știe când să tacă. Mama e un spirit tânăr și indepedent, mama e un om de la care am primit multe lecții. Mulți ani frumoși, mamă! Iar tu tată să ai grijă mare de ea de acolo de sus. Să-i d