Stil de viață bucuros

Liniște și pace în bârlog. Somnul îmi dă târcoale după o zi tare plină, dar nu mă pot abține să nu scriu cîteva rânduri despre un concept la care mă gândesc intens de ceva timp și pe care încerc să-l și practic mai des în ultima vreme: empatia. Cu precădere, empatia din cuplu. Cred că am trăi într-o lume mai frumoasă dacă noi ca și membri ai cuplului am fi mai empatici. Am aduce magie, plus de valoare și iubire relațiilor noastre. Ne- am certa mai rar și am fi mai des veseli. Ne-am prețui mai mult, ne-ar fi mai tare dor unul de altul, ne-am reîndrăgosti,  ne-am spori șansele să ajungem la adânci bătrâneți împreună.  Am regăsi mai multă dragoste de viață, un  grad de  apreciere mai mare  a celui de lângă noi. Am fi mai plini de esențe, nu doar de aparențe. Am trece un pic mai ușor prin roata vieții.  Nu o să insist prea mult asupra empatiei deoarece e clar  o noțiune complexă și ai nevoie de timp pentru a o practica la un nivel avansat,  ci voi extrage câteva frânturi din câmpul e

Moartea tatei a adus multe revelații interioare, o doză mare de iubire răspândită în exterior sub forme diverse și intense, un nivel de empatie mai ridicat,  o perspectivă diferită de a privi uneori noțiunile de viață și de moarte. Suferința te călește și te întărește cu siguranță, te învață vrute și nevrute, te reinventează ca actor al acestei scene a vieții. Din nefericire, această pierdere cumplită a adus cu sine și mai multe insight-uri despre ce înseamnă să rămâi singur. Am aflat mai multe despre asta prin ochii mamei dar și a unor bune prietene ce mi-au definit cu profunzime și sinceritate această dureroasă stare. Nu e același lucru ca atunci când treci tu însuți prin rolul de a rămâne singur, dar dacă ai o fărâmă de empatie mai pronunțată, dacă te abții să judeci și dacă aculți cu răbdare, simți multe discutând cu omul ce rămâne singur și gustă din acest fruct tare amar.  Singurătatea înseamnă să ajungi seara acasă și să fie luminile stinse, să bagi cheia în ușă șă să fie l

În calitate de mame, mereu avem câte ceva de făcut. Și cu siguranță niciodată nu ne va ajunge timpul să cuprindem tot ce ne-am dori să facem. Important este să nu dăm la o parte lucruri ce ne fac plăcere și ne bucură, ne aduc emoții pozitive deoarece copilul nostru, când va fi mai dezvoltat emoțional, va înțelege mai multe și își va aprecia și mai tare mama ce nu a uitat de ea în acest periplu părintesc. Mama care are poveși frumoase de povestit, care trăiește intens, care iubește, care dăruiește, care prețuiește. În acest sens, încurajez ideea ca o mama să-și ia liber o zi întreagă , chiar și mai multe, în măsura posibilităților de la rutina ei zilnică, de la activitățile profesionale, administrative, mămoase și să fugă cât vede cu ochii.  În weekend, asta am făcut și eu, m-am învoit  12 ore  de la șefa mea dărioasă și de la adjunctul consorț,  m-am urcat în autobuz dis de dimineață și am aterizat direct în gară. Mirosea a călătorie acolo, era agitația aia ce tare îmi plăcea odat

Am ajuns astăzi "iarăși a doctor", cum ar zice odrasla. O săptămână e pe val, a doua  e consemnată la domiciliu cu câte o viroză, un muc, o tuse, o bacterie. Imunitatea lucrează, se formează. Cam ăsta e trendul de când a intrat Dărioasa în colectivitate. Dar închid paranteza și revin la scena de astăzi , de pe coridorul clinicii . Daria a plâns tot drumul în mașină, argumentând scurt şi la obiect :  nu doctor, nu gădiniță, iar noi am preferat să o lăsăm să-și zică oful la decibeli înalți, deoarece era clar vreme  de stat în casă, sub pătură, nu de mers bară la bară prin traficul infernal din oraș.  Are și o fobie de a merge la doctor, iar în ce privește ritualul grădiniței dimineață, nu e nici cel mai bucuros copil că trebuie să ajungă acolo. Deci da , avea nevoie să plângă şi da , am lăsat-o să plângă. Când suntem odihniți și în maximă formă, nu-i mai distragem atenția către alte direcții ca să-i atenuăm nemulțumirile pe care le-ar avea şi nu aplicăm mult joc ca în alte

E marți. Strada e gri. Oamenii merg grăbiți și înfofoliți. Un vânt prevestitor de iarnă îmi dă târcoale.  Îmi aștept porția de penne quatto formaggi la taverna mea pestriță din cartier. Trăiască grădinița. E liniște și scriu despre ce cred că înseamnă pentru mine  un stil de viață de calitate. Să te respecți în fiecare zi, să ai grijă de tine, să zâmbești, să fii recunoscător pentru tot ce ai, să faci un bine, să primești și să dai, să aduci energie și soare unde pășești. Să prețuiești oamenii din viața ta. Să asculți o muzică bună. Să simți lâna moale în zilele friguroase de toamnă. Să-ți mănânci cu plăcere prânzul, să citești ceva bun. Să bei un pahar de vin aromat. Să simți nostalgia trecutului. Să visezi la viitor.  Să mănânci un desert delicios. Să te plimbi când toată lumea e la serviciu, să dormi după-amiază, să te faci frumoasă, să cumperi flori, să-ți scoți consorțul în oraș. Să petreci timp cu tine . Să nu-ți fie frică să stai singur cu tine. Să meditezi. Să aduci valoare