Stil de viață bucuros

Mă gândeam zilele acestea cât de bombardați suntem cu literatură de parenting, cu workshopuri, ateliere, traininguri ce au ca scop să aducă conștientizare în rândul  părinților cu privire la  rolul pe care îl au în educația copiilor.  Bloggeri care scriu sute de pagini despre subiect, psihologi ce ne dau sfaturi într-o direcție sau alta, părinți ce aplică scenarii și tehnici fără să le treacă prin filtrul intuitiv și fără să-și cunoască într-adevăr copilul, să și-l accepte și poate chiar să investească mai mult timp către acel suflet mai timid, mai agitat, mai retras, mai....mai...mai... Trebuie mereu să avem în vedere că nu tot ce scrie în cărți se aplică în întregime pe modelul familiei noastre / pe temperamentul nostru ca părinte /pe temperamentul și comportamentul copiilor noștri. Nu toate sfaturile primite empatizează cu ce avem acasă. Să nu uităm niciodată acest aspect deoarece riscăm să  fim copleșiți de un grad mare de dezamăgire când poate ceea ce face prietena noastră cu a

Cartea "Părinți liniștiți, copii fericiți" m-a inspirat mult și în ultima vreme, încerc să fur câte o zi - două pe săptămână în care să fac lucruri dragi inimii mele. Să-mi refac stocurile de energie, să  ajut la regenerarea neuronilor lipsă și să-mi înfrumusețez viața. Avem programele încărcate, joburi solicitante, responsabilități mari ca și părinți, suntem grăbiți, nervoși, stresați, tehnologizați,  dar asta nu înseamnă că nevoile noastre interioare trebuie să se risipească. Nevoi care ne definesc pe noi ca și oameni.  Viața e  tare frumoasă și nu se merită să trăim doar pentru concedii și weekenduri. Doar pentru copii sau doar pentru serviciu.  În acest sens, nu mai susțin principiul conform căruia lucrurile frumoase se fac doar în weekend sau doar în concediile îndepărtate , așa că dau  un search pe google și aleg ce mi-ar plăcea să fac. Oferta e colosală, ține doar de mine să vreau și să fac activ lucruri în acest sens. Sunt la capitolul filme  în perioada aceasta

Închid ochii și-mi imaginez cum tu, tată și mamă vă urcați în autocar și veniți la noi . Cum mă trezesc cu noaptea în cap și vă aștept atât de entuziasmată. De dor și de nerăbdare să stăm de vorbă. Cum tu , tată , mă îmbrățișezi și mă faci să râd cu ale tale glume. Când erai în viață, râdeam de tine și de glumele tale chinuite, dar acum îmi vine să plâng că nu mai ești să le spui și pe alea.   Mi-e dor de chipul tău. Mi-e dor să te aud. Mi-e dor să stăm cu toții la masa din bucătărie , să râdem și să ne vezi ce frumoși și bucuroși suntem de ceea ce avem. Mi-e dor să mai faci o boacănă. Mi-e dor să știu că pot adormi seara cu inima  liniștită că ai grijă de mama. Mi-e dor să-mi faci morală, mi-e dor să râd cu tine și de tine, mi-e dor să mă îmbrățișezi. Nu pot să nu-mi imaginez, tată, cum inima ta ar fi fost invadată de o bucurie imensă când ai auzi-o pe Daria. Vorbește atât de mult, e atât de plină de viață. Era lumina ochilor tăi, era ființa pe care o iubeai cel mai tare. Dacă ai

Citesc cu poftă cartea scrisă de Laura Markham - Părinți liniștiți, copii fericiți unde exemplifică cu argumente clare ceva ce intuiam de ceva vreme în rolul de părinte pe care-l joc de doi ani și câteva luni.  Cu cât suntem mai liniștiți ca părinți și cu cât știm și ne îndeplinim  mai bine nevoile și dorințele, cu atât copiii noștri vor fi mai liniștiți. Relațiile cu ei vor fi mai frumoase. Aducem în mediul în care îi creștem mai mult echilibru, mai multă armonie. E ceva ce se simte în aer. Partea dificilă e drumul anevoios până ajungi la acea conștientizare. În ultima vreme, am vorbit cu multe mame, am fost un observator mai fin al multor familii fără nicio o tentă de judecată și mi-am dat seama că un impediment în găsirea acestor nevoi și îndeplinirea dorințelor noastre ca și părinți este reprezentat de oboseală în primul rând. Oboseală îmbinată cu taskuri și responsabilități de îndeplinit și pe partea de job.  La începutul acestui drum de părinte,  ne confruntăm , mulți dintre

E ziua femeii. O ființă specială, delicată și armonioasă. O putere a universului și un munte de om. Foarte multe flori, cadouri,  postări, fotografii cu femei frumoase, articole, zâmbete, urări, poezii, mesaje au invadat această zi. Mi-ar plăcea tare mult ca această stare de spirit să existe mai des de-a lungul anului. Să existe și în realitate , nu numai în mass-media. Să nu ne blocăm de un simplu 8 Martie. Să fim un ambasador al femeii 365 de zile din 365. Să avem grijă de noi, să zâmbim mai des, să atragem bine și frumos în viața noastră, să prețuim viața.   Să fim mai frumoase, mai luminoase, să primim fără ocazii speciale flori, să fim răsfățate și să influențăm prin puterea noastră mediile  în care trăim. Să fim bine cu noi. Să emanăm speranță și bucurie. Să avem un interior sănătos. Să ajutăm și să cerem ajutor.  Să iubim, să înflorim. Să ne căutăm nevoile, să ni le acceptăm și să ni le îndeplinim. Să nu uităm niciodata că noi , dacă suntem bine ,  aducem un echilibru fasc

Greu, dar frumos. Așa aș defini călătoriile cu un copil mic.  Dar nu imposibil. Suntem o familie care iubește călătoria , care nu mai practică poate la fel de des acest hobby, dar care încearcă să-l păstreze  viu în viața lor. Am plecat la drum cu Dărioasa dragă încă de la 3 luni, au fost provocări peste provocări la multe capitole, dar  am rămas și cu multe amintiri plăcute.  În acest sens,  aș cita câteva rânduri dintr-un capitol ce mi-a plăcut foarte tare din cartea pe care o citesc acum de  Gaspar Gyorgy - Copilul invizibil: "La baza a ceea ce eu numesc parentaj la momentul prezent se află angajamentul părinților de a deveni mai conștienți de propria persoană, de persoana copilului și de relația care există între aceștia. Uneori, acest angajament implică și următorul principiu: Dacă dorim să ne îngrijim mai bine copiii, trebuie să avem mai multă grijă de noi înșine. Mai pe românește , a avea grijă de bunăstararea copiilor înseamnă implicit a avea grijă de bunăstarea păr