The big day

Sezonul vară-toamnă a curs cu multe nunți frumoase anul acesta care mi-au adus  aminte și de nunta noastră dragă. De nuanțele de galben.  De tot felul de sentimente care m-au încercat în acea zi și de ceea ce cred eu în prezent despre un astfel de eveniment.
Au trecut 6 ani și câteva luni, dar recunosc că e încă proaspăt întipărită în minte fiind una dintre acele zile speciale din viața mea.

Se știe prea bine că nunțile pe spațiul mioritic românesc sunt extrem de încărcate logistic, alimentar, foarte obositoare, solicitante pentru cuplu. Aș menționa totuși că acest lucru are loc cu consimțământul ambelor părți. Ești liber să alegi ce vrei, reuniuni mai restrânse sau evenimente ce merg pe  linia intimității. Nu te mai obligă absolut nimeni să mergi după tradiții, după ce se cere. Am participat atât la nunți de 20-30 de persoane cât și la nunți de 300 de persoane și în ambele situații, atmosfera a fost deosebită deoarece evenimentul prinde viața și datorită cuplului care-l organizează. Și oamenilor care-l îmbracă. 

Personal, fiind un om  care și-a dorit să aibă aproape în acea zi tot paletarul de oameni care-i colorează viața, am optat pentru varianta hard cu all inclusive in the same day. Nu a fost ușor, recunosc, dar nu regret nicio secundă.  M-am gândit foarte mult și la bunica mea dragă când am luat această decizie. Și la rudele mele apropiate din Botoșani. Voiam ca ei să fie lângă mine la toate evenimentele de peste zi și să nu-i pun pe drumuri de două ori. A fost totodată poate singura zi din viața noastră  în care am reușit să adunăm toți oamenii dragi nouă sub același acoperiș pentru o noapte. Ceva absolut magic. Chiar dacă nu ai timpul fizic să stai pe așezate cu toții, dar le simți sufletul aproape și rămâi cu un sentiment plăcut  în cămara inimii. 

Dacă el și ea au o doză mare de rezistență fizică, abilități strașnice de organizare, nervi tari,  dacă familiile lor sunt din locuri diferite și dacă au prieteni apropiați de peste orașe, mări, țări și continente care își doresc să le fie aproape și la această ceremonie, aș opta pentru o cununie civilă în aceeași zi cu cea religioasă și apoi petrecerea. E ce-i drept un consum mai mare de resurse fizice și psihice, dar dacă ești genul de om care se încarcă de la oamenii dragi inimii lui, nu e imposibil.
Și scenariul cu evenimentele organizate în zile diferite e absolut firesc și cred că înainte de a lua orice decizie, partenerii cuplului trebuie să se așeze la masă și să-şi exprime sincer dorințele.

Dacă cei doi aleg scenariul de a organiza toate ceremoniile în aceeași zi, ar fi ideal ca locațiile unde se întâmplă toată acțiunea  să fie apropiate una de alta (hotelul unde ești cazat / sala de petrecere / coaforul / zona de make-up /  Oficiul de Stare Civilă / biserica și locul unde decizi să faci fotografiile).

Una dintre cele mai frumoase zile din viața mea a început în jur de ora 6. Eram foarte emoționată, dar   simțeam că lucrurile sunt sub control deoarece mi-am adus la hotel  cu o seară înainte toate lucrurile necesare pentru acea zi. Erau puse pe căprării conform listelor detaliat realizate. Am servit un mic dejun copios deoarece știam că pofta de mâncare îmi va fi tăiată peste zi de tot felul de emoții.

Ca o paranteză la acest fapt conform căruia foarte multe femei au multe pe cap în ziua nunții și uită efectiv să mănânce, e important să existe o persoană delegată în a asigura mirilor o alimentație de bază  de-a lungul zilei. Din cauza că ei uită de acest aspect, pot fi izbiți, cu preponderență la cununia religioasă, de o cădere de calciu. Stări de amețeală , vârtej în cap. Se întâmplă acest lucru de la emoțiile mari, de la căldura excesivă, de la dezhidratare, dar și de la lipsa  completă a meselor de-a lungul zilei.
Din fericire, am avut-o pe bunica mea dragă pe lângă mine care mi-a cărat pachețel cu sandwichuri , apă și a avut grijă să nu uit să mănânc ceva peste zi. Dimineața la micul dejun, mi-am pus și un  calciu  în fresh-ul de portocale pentru o siguranță suplimentară.

Eram entuziasmată din cale afară. Inima mi-o lua din când în când la goană și trebuia să mă ciupesc să o mai potolesc. Gesticulam mult ca să mă mai calmez.  Am decis ca în prima parte a dimineții să-mi păstrez telefonul pentru a pune la punct utimele detalii, urmând ca înainte de cununia civilă programată în jur de 12, să-l predau până a doua zi. Am trimis sms-uri la contactele care ar fi avut nevoie de ajutorul meu, direcționându-le către persoanele delegate pentru acea zi. 

Am luat micul dejun alături de buna mea prietenă, mi-am redeschis agenda cu toate detaliile ce trebuiau îndeplinite peste zi, am trimis mesaje celor care trebuiau să se ocupe de ceea ce-i rugasem,  am pus pe categorii lucrurile pe care urma să le port peste zi și am început să mă pregătesc. Pe măsură ce se apropia cununia civilă, mă încercau tot felul de emoții frumoase, conștientizând în marea de trăiri că era una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Am trecut peste partea de make-up profesionist și coafat pentru cununia civilă  deoarece știam ca îmi vor lua timp toate aceste elemente și mă simțeam în largul meu,  naturală fiind. Am preferat în schimb ca în prima parte a zilei să nu am foarte multe drumuri și acțiuni de îndeplinit pentru a-mi conserva resurse de energie suplimentară pentru intervalul de timp 13-18 când  erau programate foarte multe acțiuni. Am avut parte astfel și de acel timp cu mine însămi în care să mă bucur efectiv de ce urma să se întâmple.  A zburat timpul și uite cum la ușă îmi bătea  omul cu părinții și prietenii apropiați.

Unul dintre cele mai  deosebite și emoționante momente a fost cel în care ne-am văzut amândoi  prima oară îmbrăcați în ținute de gală.  Eram frumoși, dichisiți, foarte emoționați. Ne-am sărutat timid și apoi  ne-am șoptit unul altuia, hai la drum că ne așteaptă o zi plină.  Au urmat fotografiile cu familia,  sesiunea foto prin parc și prezentarea la biserică în jur de 18.00.

În aceste  intervale de timp, e vital să fie cineva delegat în a verifica că el și ea se hidratează, că mănâncă ceva, că fac o fotografie profesionistă cu mama, tata, bunicul, bunica, frații, că verighetele și certificatul de căsătorie  se găsesc la loc de cinste. Se întâmplă tot felul de nebunii în aceste intervale aglomerate căci universul vrea să se mai amuze și el și-ți mai aruncă câte o doză de imprevizibil, de inexplicabil. E important să nu le luăm personal și să avem undeva pe fundal o doză de încredere, de optimism că  soluțiile se  găsesc.  Muncești atît de mult pentru a organiza un eveniment  pentru tine, pentru ceilalți, încât în ziua cu pricină, ar fi ideal să te mai și bucuri de culegerea roadelor. Să lași nervii  deoparte, să  te bucuri de el, de ea. De ceea ce ați construit împreună. Și să mai treci cu vederea surprizele neplăcute ale universului. 

Revenind la tentativele universului de a sfida logica.  am avut și eu parte de o comedie macabră atunci  când  mi-am dat seama că au dispărut pantofii. După căutări intense, mă resemnasem și urma să trag o fugă la magazinul de lângă hotel ca să-mi cumpăr o pereche nouă. Dar i-a revenit mintea la cap universului și din senin au revenit și pantofii mei sidefați.

Am zâmbit mult în acea zi, mă simțeam luminoasă și împlinită. Mi-am lăsat emoțiile să iasă la suprafață din când în când. Am mai avut și momente de rătăcire, de panică, de nervi.  Privind lucrurile cu experiența prezentă, cred că ar fi sănătos să mai blocăm un pic intrarea în interiorele noastre a emoțiilor negative, a criticismelor, a sintagmei - ce zice lumea -  toate acestea inevitabil  declanșate de logistica evenimentului și de presiunea societății românești.
Noi am încercat să comunicăm constant dorințele noastre părților implicate în organizare și le-am cerut ajutorul când a fost cazul. Drept urmare, în acea zi, am fost scutiți de multe drumuri.  Aveam mare încredere în acea mână de oameni că-și vor îndeplini sarcinile. Este foarte important ca înaintea unui eveniment, să nu lași totul pe umerii tări, să te umpli de doze suplimentare de optimism. Să ceri ajutor. Să lași  haina perfecțiunii mai jos, senzația că le poți cuprinde pe toate deoarece riști să ajungi  la cununia religioasă sau la petrecere extenuat psihic și să nu mai trăiești partea spirituală a evenimentului în sine.

Să fii conștient că  e imposibil să iasă totul perfect, că vor fi și elemente, oameni care poate te vor mai supăra, dar în acele clipe, o strângere apăsată de mână cu al tău, a ta jumătate n-ar strica ca să-ți recapeți dozele de  energie bună. Un zâmbet, un cuvânt în șoaptă rostit.

Un alt lucru extrem de important pentru mine în organizarea acestui eveniment  a fost să verific că în camerele pe care le-am rezervat oamenilor care au venit de la Botoșani , vor fi găsite acele mici gustărele pregătite în semn de bucurie și recunoștință pentru ei că au bătut drum atât de lung să ne fie alături.  Gena de moldoveancă și spiritul ospitalității moștenit de la bunica mea dragă și-au făcut prezența și în acea zi. 

Din punctul de vedere al  structurii mele interioare, reușita unui eveniment vine din dorințele pe care ți le îndeplinești ca și individ în măsura posibilităților financiare ( de la alegerea orașului în care alegi să-ți organizezi nunta, a salonului, a bisericii, a nașilor, a ținutelor, a oamenilor pe care vrei să-i ai prezenți la evenimentul tău,  a aranjamentelor, muzicii, fotografului, a meniurilor, a întregii logistice), dar și din asigurarea unui confort  oamenilor care aleg să fie prezenți la evenimentul tău  (indicații suplimentare transmise celor care nu sunt din localitatea respectivă cu locațiile înaintea ceremoniilor, asigurarea că cei veniți de peste mări, țări, continente au ajuns cu bine, recomandarea în zonă a unui restaurant, a unui loc unde pot servi o cafea bună,  o atenție considerabilă asupra meniului și  în particular asupra aperitivelor deoarece după dans și după ritualul primirii, oamenilor le e foame și e foarte  important  ce primesc la primul fel).

Cu toții își prea bine aduc aminte de liniștea și bucuria  pe care le resimți  când  observi în jurul tău că s-a umplut sala și că lumea e relaxată și se simte bine. Urmează acel apogeu al relaxării supreme și distracția până-n zori de zi. Partenerii își culeg roadele întregii muncii pe care au depus-o  în organizarea evenimentului.  Energia din sală este dată și de muzica din jur,  de vibe-ul invitaților, dar mai ales  de el și de ea.
Am fost la  multe nunți și mereu am trecut cu vederea multe aspecte ce nu erau neapărat în acord cu  interiorul meu, fiind încărcată de energia mirilor, de chimia lor, de zâmbetele și de bucuria pe care o răspândeau pe ringul de dans.

Nunta din viața unui om e doar o părticică din drumul pe care-l așteaptă ulterior. La un moment dat, în timpul ceremoniei religioase,preotul menționează partenerilor să fie alături unul de altul, și la bine , și la greu. E un sfat extrem de prețios și e bine să ne aducem aminte de el în momentele mai grele din viața în doi.

Să curgă cu nunți trăitoare!