Stil de viață bucuros

Beau un pahar de whiskey bun. Ascult Smiley.  Mă uit la odrasla care pictează cu spor pe covor. Îi arunc o privire caldă ursului meu drag. Stau de vorbă cu mama mea bună pe balcon.  Ce bine că e. Ce bine că suntem. În  bârlogul nostru azuriu. Pregătesc masa. Îmi crește inima de entuziasm când așez brânza pe platou. Ce-mi mai place viața. Dar ce-mi mai place și brânza. Sorb din  această băutură fină și zâmbesc. Un an plin ochi. Un an în care  mă bucur că nu am luat-o pe arătură la  cât de mari mi-au fost ambițiile. Un an cu provocări mari. Cu proiecte mărețe. Și cu obiective îndrăznețe. Un an în care am învățat tare multe despre autocontrol. Despre asumare. Despre consecințele asumărilor mele. Despre schimbări și transformări.  Despre furie și efectele ei. Un an în care am învățat despre tandrețe și despre cât de mult ne influențează mediul în care am crescut și temperamentul care ne-a fost dat la naștere. Un an în care mi-am făcut doliul morții lui tata. Un an în care mi-am dat

Eram chiaună de somn ast-noapte și odrasla umbla prin casă  ca un suc de portocale efervescent. Îmbrăcată în blană roz prăfuit, cu cizme și colanți , clopoței la mână și coroană de regină pe cap, cu pletele în vânt făcea ture prin casă, mândră din cale afară. Din când în când mai dădea iama în bucătărie și-și alimenta mâinile cu gogoși făcute de bui. Eram adormită, dar  râdeam în hohote  cu așa o imagine plastică în fața-mi. Aveam în față o mamă mai relaxată că nu doarme odrasla la ora aia,  mai încrezătoare în ea. Acum vreo 3 ani, mă izbeam de pereți din cauza lipsei de somn căci odrasla mânca din  două în două ore noaptea și abia apucam să fur  o repriză de somn nocturn. Și în prezent, umblă ca o domnișorică cu nonșalanță prin casă. Doarme toată noaptea. Dar apetitul și l-a păstrat. Diferența e că e independentă și își exprimă fără frică punctul de vedere.  Își ia scaunul frumușel, se urcă pe el,  scanează blatul. Dacă  nu-i face cu ochiul nimic, se îndreaptă către frigider și cer

Bucuria vine din așternuturile moi. Din perna pufoasă. Din pijamalele fine la atingere. Din lumina blândă a lămpii de veghe. Din culoarea azurie a draperiei. Din zarva din bârlog. Din mirosul gelului de duș.  Din aroma cafelei de dimineață. Dintr-o sărutare. Din atingerea unui dres. Dintr-o îmbrățișare. Sau o muzică bună. Din părul ciufulit. Dintr-un mic dejun copios. Dintr-o lumânare. Dintr-un pulover colorat. Din cizmele îmblănite. Dintr-o gură de aer servită la ore matinale. Dintr-o plimbare într-un loc drag inimii. Dintr-o muzică bună. Dintr-un joc amuzant. Din cerul albastru. Din gogoșile aromate făcute de bui. Dintr-o floare. Dacă ar simți mai des bucuria, oamenii ar fi mai senini. Nu ar mai fi atât de îngrijorați, de cârcotași, de nemulțumiți. De triști.  Ar fi mai luminoși. Mai sănătoși. Mai zâmbitori. Mai recunoscători.  Nu ar mai fi aruncați în această alergătură nebună.  Nu ar mai avea atâtea goluri. Sau nu ar mai căuta atâtea moduri de a acoperi acele goluri. Nu ar mai

Bunul meu prieten, Cele patru emoții care ne guvernează viața  sunt tristețea, furia, frica și  bucuria. Suferința e o nuanță a acestora.  Încep această scrisoare prin a-ți mărturisi că suferința face parte din existența noastră și poate scoate multe din noi. Nu e ușor să digerăm  suferința și de multe ori putem fugi de ea.  Când suntem mai pregătiți să dăm piept cu ea, ajungem să cunoaștem  multe comori interioare încuiate în adâncul subconștientului. Iese și mult balast din noi. Și toxicitate deoarece  suferința poate degrada sau consolida  relațiile  interumane. Prin suferință, ieșim de pe pilotul automat zilnic și aducem un pic de valoare în viața noastră.  Ești într-un moment al vieții în care începi să conștientizezi multe din viața ta și poate că acest fenomen este de multe ori prea intens și dureros. Sfatul meu este să le lași să iasă, să le iei cu răbdare că nu avem puterea să mai schimbăm lucruri din trecutul nostru. Este cale lungă în a ne accepta viața și tot ceea

Tată, mi-e dor de tine. Mi-e tare dor. Așa mi-e ciudă pe moartea asta uneori. Cu toții vom trece la un moment dat prin ea, dar tot mi-e ciudă că omul care rămâne aici în univers e răscolit de dor, de durere față de omul care s-a dus. S-a dus prea devreme. S-a dus fulgerător.  S-a dus undeva unde nimeni nu știe ce e. Cum e. Dacă mai e. Am o fotografie cu chipul tău pe birou , închid ochii și mi-aduc aminte de iernile geroase de iarnă  când alergam spre gară , mă urcam în trenul de noapte și mergeam către voi. Mă așteptai zâmbitor pe peron , mă îmbrățișai și mergeam amândoi spre casă. Ne aștepta mama cu o cafea bună și stăteam la vorbă câteva ore bune. Veneai apoi în dormitor să mă săruți. Erai prezent. Erai acolo. Acum nu mai ești. Recunosc că mi-e greu să merg acasă de când  nu mai ești deoarece e acolo un gol. Un gol ce coincide cu golul din inima mea.  Și chiar dacă trece timpul și  rana s-a mai cicatrizat, dorul e poate cea mai grea  provocare cu care un om se poate confrunta

Cântec de colinde. Brad împodobit. O icoană frumoasă cu Maica Domnului pe peretele gălbui. Multe luminițe pe fundal. Un grup de bătrănei italieni  în proximitatea mesei mele. Gesticulează și mănâncă cu o poftă de mă fac knock out. O bunicuță drăguță. Îi zâmbesc, îmi zâmbește.  Fețe de masă luminoase și miros de mâncare bună. Sunt într-un restaurant din centrul vechi al capitalei și  sorb din aceste momente liniştite.  Eu cu mine însămi. Zâmbesc iarăși și mă gândesc că e tare bine să fii servit . Să le dea Dumnezeu sănătate bucătarilor că eu am luat o pauză de la gătit zilele acestea. Și socrilor mei că ne-au făcut un refill în frigider. Și mamei care ne-a pus un pachet consistent cu produse gustoase de casă. Bârlogul e asigurat câteva zile.  E mișto  să ajungi la acel moment în care nu ți-e rușine să iei din  când în când masa singur în oraș. Să te bucuri de ceea ce e in jur.  Vorbăraie  și forfotă. Oameni care povestesc. Miros de vin fiert. Scorțișoara îmi face cu ochiul. Î

S-a făcut și de duminică. M-am trezit cu noaptea în cap căci odrasla a făcut ochi și  are un nou obicei. Se duce buimacă la bucătărie, își scoate setul cu farfurie și cană  și așteaptă să fie servită cu lapte cu cacao.  Hai măi mami să  stăm și noi la masă ca fetele. Tati ne face o cafea bună și un lapte cu cacao aromat. Ritualurile cu esență se pot forma de la vârste fragede căci ei practic învață multe de la cei în preajmă cărora petrec cel mai mult timp. În primii ani, până își formează o identitate proprie, copiii copiază tare multe. Mai multe decât conștientizăm noi. Sunt ca un burete extrem de absorbant.  Ador diminețile de peste weekend în care lenevesc în pat cu o carte în mână sau o muzică pe fundal.  Cu ceașca fierbinte de cafea lângă. Nu mă mai grăbesc să mă duc nicăieri în prima parte a zilei deoarece avem un ritm de viață atât de zbuciumat peste săptămână încât  mi-am propus în acest interval de timp să am  grijă mai mare de corpul meu. Dacă nu avem noi grijă de el, c