Stil de viață bucuros

Nu știu alții cum sunt, dar eu când primesc produse făcute-n casă, mă bucur din cale afară. Ce-i drept, suntem și o familie mâncăcioasă și consumatoare în proporții mari de mâncare gătită folosind produse puse peste  vară. Mâncatul e ca o pasiune pentru noi, iar diversitatea și calitatea produselor pe care le consumăm sunt literă de lege. Se gătește industrial la noi în bârlog, avem o plăcere imensă de a mânca ceva gustos , iar acest hobby s-a transmis genetic și telepatic și odraslei dărioase. În anul care a trecut , o mână de oameni  ce știu că suntem extra fani  handmade-ului culinar,  ne-au tot adus miere, zacuscă, sosuri de tomate, cașcaval, șunculiță, afumătură,  brânză de vaci,  siropuri, carne pusă la borcan, vin de casă, vișinată, dulcețuri. Mă și amuză Dragoș când intră în casă și-mi zice - am mai primit ceva bun și punem frumos la cămară aceste cadouri de mare valoare.  Admir și respect enorm de mult oamenii ce lucrează la realizarea acestor bunătăți. Când scot o zacusc

Luna aceasta am primit mulți oameni la noi în bârlog, am umblat lerla cu odrasla, pe la prieteni, pe la bunici, pe la mătuși și unchi, pe la serbări, prin locuri frumoase foc ca să  o citez pe  Dărioasa mea drăgăstoasă.  Am colindat și ne-am distrat. Ne-am făcut de cap și frumos a mai fost.  Mers pe jos, mers cu mașina, dansat, distrat, fotografiat, mâncat, socializat. O lună plină de emoții frumoase. A venit ce-i drept la pachet și cu cearcăne în plus pentru noi părinții, cu mai multe doze de energie cu care a trebui să ne înarmăm și cu mai multe bagaje de făcut.  Mulți kilometri străbătuți, gât răgușit de la animat odrasla pe parcursul călătoriilor, multe locuri noi în care am dormit, dar un principiu sfânt a fost respectat pentru a nu ne reîntoarce acasă distruși neuronal și fizic - meniul odraslei cât și orele de somn / masă au fost respectate cu strictețe, dulciurile nu au existat aproape deloc prin preajma ei. De fapt, este chiar realizabil și proiectul pe care mereu l-am susț

În prag de Crăciun, nu cred că e bucurie mai mare pentru mulți dintre  părinți  decât cea de a-şi avea copiii aproape. Crăciunul e despre naştere, despre vibrație , despre magie. În luna lui decembrie, părintele îşi doreşte să-şi revadă copilul indiferent unde ar fi acesta,  e nostalgic dacă el nu reuşeşte să ajungă acasă,  uită de oboseală şi de durere dacă le păşesc odraslele pragul, devin ca nişte titirezi şi au o rezistență de fier. Întineresc şi înfloresc. Zâmbesc şi glumesc. Cadoul cel mai valoros pentru ei e să fie efectiv cu sânge din sângele lor. Copiii să stea la masă, să servească din bucatele alese făcute de mamă , să bea din vinul servit  de tată, să deguste din pâinea făcută de bunica.  Uneori , suntem prea tineri şi poate prea lipsiți de trăire şi de esență ca să mai conștientizăm toate aceste bucurii simple pe care le putem aduce părinților noştri. Ne lăsăm duşi de val şi poate că suntem şi noi obosiți, comozi să batem drum lung ca să fim lângă ai noştri părinți,

La ceas de seară o auzi pe mogâldeața dărioasă  strigând pe un ton ferm - mami, tati, hai, pup a Daria, ubesc mami, ubesc tati. Ritualul  nocturn anulează orice urmă de oboseală, uit de crizele de peste zi, de furiile odraslei, de oboseala de la muncă şi se aştern bucuria, recunoştința şi iubirea peste inima mea. Când ne mai bate și pe umăr să ne îmbrățișeze sau ne așteaptă cu o moacă de ursuleț de pluș la uşă, inima ți-o ia  la sănătoasa. Când sunt iubiți şi încurajați să iubească, copiii parcă înfloresc. Şi noi pe lângă ei. Oricât de obosiți, furioși, nervoși am fi fost uneori în această călătorie părintească, a existat constant un manifest al iubirii la noi în bârlog, al calmului, al blândeții, al comunicării și al râsului.  Respectul,  evitarea certurilor în fața copilului, romantismul, joaca multă şi-au făcut culcuş  la noi în bârlog.  Primul an dărios a fost mai traumatizant deoarece am dormit extrem de puțin dar tot ne-am păstrat simțul umorului şi dorintă de a ne inunda odra

Miroase în casă a scorțișoară, ghimbir, nucșoară și a coji de mandarine. O cană de lapte călduț mi-e camarad la ceas de noapte, ascultând pe fundal Vonda Shepard și citind despre Sfântul Nicolae. Turta dulce în formă de înger mă duce cu gândul la tata. Ar fi degustat și el cu siguranță din ea că era tare pofticios.  Lumina caldă a veiozei îmi mângâie ochii obosiți.  E liniște, e bine, e foarte bine. Mintea îmi zboară la copilărie și la poveștile cu Moș Crăciun. E decembrie, o lună a magiei , a poveștilor și a suprizelor. O lună în care te revezi cu oamenii dragi, în care îți dai un răgaz să te gândești la anul ce apoape a trecut. E primul an după mulți ani în care am spus stop maratoanelor prin magazine, freneziei de a lua sumedenie de cadouri și privesc mai degrabă dincolo de latura comercială a acestei sărbători.  Mă gândesc mult la evenimentul nașterii lui Iisus, la conceptul de iubire și la câte minuni aduce ea în viața noastră dacă ne-o însușim activ. Iubirea vindecă și scoate