Stil de viață bucuros

Iubesc ideea de a găti ceva bun urșilor mei dragi și de a ne așeza cu toții la masă. Nu există zi în care să nu respectăm acest ritual. La noi în bârlog se gătește  constant și cămara cu provizii ne ajută în acest sens,  iar pe fundal mereu se aude vocea Dărioasei - mami, ce păpăm bun azi? Bucuria ei de a mânca, lumina din ochii ei când urmează ora mesei anulează orice urmă de irascibilitate, nervozitate, plictiseală, oboseală acumulate peste zi. Ne găsim puterea, energia și dorința să pregătim numai bucate alese și să ne bucurăm împreună de ele.  Fie că ne ajută bunicile, fie că mă mobilizez eu să încropesc de-ale gurii, un lucru e cert - orele se mese sunt fixe și e de preferat să existe mereu ceva diversificat și aromat la cină când ne adunăm cu toții acasă seara.  E un ritual ce mă încarcă infinit și e un timp extrem de prețios petrecut în familie. Dar trebuie să recunosc că mai vin și acele zile în care efectiv  nu am nici cea mai mică dorință să intru în bucătărie și am nev

Recunosc că în bârlogul nostru modest sunt celebră în a pune toate jucăriile pe categorii, în ordine, de la cărți, la lego, la figurine, la puzzleu-uri și la alte accesorii cu care se joacă odrasla. Unii ar zice că este ca o boală chiar, dar eu o definesc ca un minim respect pentru acele jucării, dar și pentru copil deoarece dacă ar sta toate laolaltă amestecate și pierdute, ele și-ar pierde orice valoare. Recunosc de asemenea că îmi plac jucăriile,  multe dintre ele sunt de calitate și au fost alese cu grijă și nu am un sentiment prea plăcut atunci când ele se pied sau se aruncă pe sub pat. Am încercat să-i transmit și Dariei un minim de respect pentru acest concept deoarece copiii în general trebuie să știe că aceste jucării nu vin așa din cer, cineva se ocupă de achiziționarea lor. Pe măsură ce cresc, ei trebuie să aibă un minimum de independență în a-și alege jucăriile cu care vor să se joace, un spirit practic în a-și tria aria de interes , iar asta se dezvoltă de la vârste mic

Daria se joacă frumos pe covor. Este perioada în care a dobândit independența și creativitatea de a-și construi singură jocurile pe parcursul unui anumit interval de timp. Mă uit la ea și mă încarc cu un sentiment de liniște și de pace deoarece e tare bine uneori să fii copil, să te joci și să fii ferit de tot felul de stări cu care noi adulții ne confruntăm. Simțeam nevoia de mult timp să scriu despre traumă și despre efectele sale pe termen lung. Trauma poate fi provocată de un eveniment copleșitor care cauzează un impact pe termen lung asupra stabilității mentale și emoționale a victimei. Putem vorbi aici despre violența fizică, viol, dezastre naturale, atacuri teroriste, boală severă, moartea cuiva drag, asistarea la un act de violență sau divorț/separare. Din păcate,  m-am confruntat și eu cu o  traumă severă - moartea  tatălui meu. Am fost la câțiva pași de el și am asistat la tot procesul respectiv, sperând că după o resuscitare de câteva minute bune, va reveni la viață.

Pe zi ce trece sunt din ce în ce mai conștientă de faptul că timpul meu e atât de prețios. E prețios deoarece încerc să îl umplu cu cât mai multe lucruri dragi inimii mele și uneori sunt prea multe și timpul prea scurt. Din multitudinea sarcinilor și responsabilităților pe care le avem zilnic, mărturisesc cu emoție și cu bucurie că se merită efortul de a ne răpi câteva ore din timpul nostru ca să  ne surprindem un prieten drag. Fie că alergăm la o librărie și-i cumpărăm o carte frumoasă, fie că îl invităm la un film, la piscină, fie că îi trimitem prin poștă o carte poștală, fie că îl surprindem cu o ciocolată aromată, fie că îi cumpărăm bilet la un concert , la o piesă de teatru, fie că pur și simplu îl sunăm,  aceste gesturi sunt bucăți de magie.  Recunosc  că așa m-am simțit eu când o prietenă dragă m-a sunat și mi-a zis că a luat bilete și vom merge la o piesă de teatru. A fost o după-amiază frumoasă cu  o lecție  de aplicat și în viața de zi cu zi  - reprezentată în minunata p

Nu m-aș fi gândit vreodata că somnul la odrasle poate aduce după sine atât de multe provocări, atâtea scrieri, studii, workshopuri, păreri și idei.  Primul an cu Dărioasa mea a fost  de coșmar din punct de vedere al somnului nocturn deoarece noi nu prea am știut ce înseamă să dormi legat mai mult de 2-3 ore continuu. Am citit mult despre acest subiect, am aplicat tehnici și strategii, am mers după copil și am învățat și acceptat  că suntem actorii unei  loterii în sensul că nu știi de dinainte ce îți va fi dat, un copil ce doarme buștean și îl trezești tu ca să mănânce sau o odraslă pe care o ții minte o viață la câți peri albi ți-a scos la capitolul somn. Mi-aduc aminte  cu furnicături că stăteam și câte două ore ziua să o adorm și era cam jale dacă nu reușeam să îndeplinesc acest obiectiv deoarece Dărioasa mea dragă o lua pe arătură atunci când mama ei nu reușea după lupte seculare și nervi tociți să o adoarmă. Dar au trecut și aceste momente, ne-am călit, ne-am înțelepțit și un s

Eu nu am foarte multe amintiri de când eram mică. Am crescut la bunici deoarece așa erau vremurile, am avut parte de dragostea  și  de îngrijirea lor în măsura posibilităților, părinții au făcut și ei ce le-a stat în putință pentru acea perioadă, dar nu am efectiv amintiri  foarte multe cu activități făcute împreună. Drept urmare,  în rolul de părinte, am avut o dorință arzătoare de a-mi crea o relație frumoasă cu odrasla, de a petrece timp de calitate împreună, de a aplica un model de educație în așa fel încât ea să aibă amintiri frumoase și de calitate cu părinții ei. Am vrut să creez bazele unui atașament riguros.  Cele mai frumoase amintiri sunt jocurile pe care le-am tot inventat de când era bebelușă. Stând mult acasă și simțind nevoia să-mi exersez talentele handmade, i-am făcut multe jucării cu care am animat-o de-a lungul primului an de viață.  Chiar dacă am dormit extrem de puțin, nu mi-am pierdut simțul umorului și zâmbetele. Am vorbit foarte mult cu ea , dar am avut noro

În ultima vreme, am practicat mersul pe jos în jur de o oră pe zi. E o terapie foarte bună de a scăpa de tensiunea acumulată, de a-ți aerisi mintea, de a medita asupra chestiunilor cotidiene, de a dobândi multă energie și de a ajunge acasă fresh de portocale. E ca un medicament pentru creșterea nivelului energetic. Mai e și gratuit. Dormi mai bine și te trezești binedispus. Trebuie să recunoaștem că viața într-un oraș ca București este de multe ori supusă unui ritm extrem de alert, suferim de boala lipsei de timp, de morocănoșenie, de stres, de lipsă de energie seara când ajungem acasă. De multe ori, suntem prinși în această vâltoare și trebuie să ne căutăm diverse strategii de a nu pica în această letargie contagioasă. Replicile de genul sunt obosit, nu mai am chef îmi mai dau uneori târcoale dar după ce servesc o porție de mers pe jos, sunt parcă alt om. Zilele trecute în timp ce practicam acest sport, mă gândeam la firul epic  din Orbi de Petronela Rotar ce prezintă etapele u