Stil de viață bucuros

Un weekend productiv. Cu multă treabă și voie bună. În care am adunat trupa de șoc,  4 fete cucuiete și am făcut o curățenie generală impecabilă. Asta după ce o săptămână întreagă am căutat o doamnă să vină să întreprindă această acțiune. Dar se pare că e un job foarte căutat și nu găsești așa din scurt. Dar e mai bine că s-au așezat lucrurile în acest fel deoarece a fost distractiv și revelator. În ce sens? Mi-am dat seama câte lucruri inutile poate aduna o familie și câte alte lucruri stau acolo având drept argument - să nu le dăm  că poate într-o zi vom avea nevoie de ele. Și uite cum luându-le pe categorii, am eliminat foarte multe elemente și am câștigat mult spațiu, e casa mai aerisită și am și donat o parte din ele, mai ales haine și lucruri pe care chiar nu le mai purtam , într-o condiție bună. Drept urmare, aș sfătui pe oricine să întreprindă această acțiune măcar de două ori  pe an, având cu siguranță parte de o supriză plăcută și de o luminare a minții atunci când poat

Nu ştiu despre alții cum sunt dar timpul meu e prețios şi constant lucrez la acest capitol. Nu e uşor deoarece poți aduce schimbări majore în viața personală dar se merită. Scriu aceste rânduri și din perspectiva unui individ ce trăiește într-un oraș mare și extrem de aglomerat, a unei mame ce dorește să petreacă timp de calitate cu al său copil, a unei familiste înrăite pentru care masa luată seara împreună cu urșii ei dragi e o bucurie imensă, a unui om pentru care respectul de sine și grija acordată trupului cât și sufletului au o importanță deosebită. Mi-ar plăcea să trăim într-o lume în care noi oamenii să ne însușim activ acest principiu al timpului prețios, să ne respectăm drepturile în ce privește orele de muncă prestate, să credem în ideea că există viața și după muncă, să ne ducem cu drag acasă, să nu deschidem laptopul de la muncă în puținul timp rămas pentru noi seara,  să ne găsim lucruri care ne plac, care ne îmbogățesc afectiv și spiritual și mai neutralizează din obo

Universul a lucrat în aşa fel încât să am parte de o zi întreagă cu al meu scump frate. Dacă mi-ar fi spus cineva în copilărie că vom petrece un timp  atât de frumos împreună, vom râde cu poftă, vom vorbi ore în şir cu entuziasm şi drag, ne vom plimba , nu aş fi vizualizat vreodată acest scenariu. Recunosc cu părere de rău că am fost o soră mai sadică de fel, supunându-l la încercări grele deoarece mereu aveam rolul de soră mai mare ce trebuia să aibă grijă de fratele mai mic.  Să nu cadă, să nu pățească ceva, să-l iau peste  tot cu mine şi  au fost şi vremurile  de aşa natură  încât nu mi-a arătat nimeni că se poate să fii şi o soră mai bună. Nici el nu era mai prejos în a-şi contura un rol puternic de victimă -  ceea ce sporea tensiunea dintre noi. Gândind cu mintea de acum şi cu un minim de experiență în breasla părintească, cred totuşi că nu   mi-a fost nici mie uşor să nu mai fiu singurul copil în familie şi am recurs la tot felul de pozne ca să-mi exprim frustrările. Uitându-