Stil de viață bucuros

Draga mea mămică, Vorbeam la telefon zilele trecute și-ți exprimai regretul că nu poți fi aici ca să ne ajuți mai mult. Nu te necăji , dragă mamă, căci tu ai harul de a ne ajuta tare mult și de la distanță.  În zilele în care rămânem fără mâncare, deschid congelatorul și scot sarmalele tale înghețate. În zilele în care Daria e bolnavă și stau cu ea acasă, fac rapid o salată din gogoșarii pe care i-ai copt cu trudă singură vara trecută fără să te roage nimeni, iar ea îi mănâncă cu poftă.   Găsești șalău proaspăt pe care-l cureți fără să te plângi nimănui și-l trimiți în pachet Dărioasei tale dragi. În zilele în care știi că nu mai avem resurse materiale să cumpărăm lucruri pe care Daria și le dorește foarte tare, trimiți un supliment pe card  ca să-ți bucuri nepoțica.   În zilele în care mă simt mai descurajată, iar tu îmi simți vocea,  mă încurajezi telefonic și  mă încarci cu  resurse infinite.  Eu sunt recunoscătoare că tu ai reușit să te descurci singură după ce t

"Mami, am niște emoții care nu mă lasă să dorm. De ce măi Daria? Pentru că mâine îmi cumpărați Sediul Mobil al Patrulei. De ce ești atât de încântată  de acești cățeluși? Pentru că salvează vieți." Patrula Căţeluşilor este un desen animat cu o patrulă care are în rol principal şase căţeluşi eroici: Chase, Marshall, Rocky, Zuma, Rubble şi Skye, conduşi de Ryder, un puşti priceput la tehnologie. Patrula Căţeluşilor lucrează împreună în misiunile de salvare a oamenilor. Până în jurul vârstei de 3 ani, Dărioasa noastră dragă nu prea a fost expusă la televizor sau telefoane.  După ce a început să vorbească destul de bine și să  înțeleagă că există și conceptul de desene animate,  am expus-o treptat. Fiind o familie al cărei copil a crescut integral cu noi , au mai fost zile în care efectiv nu mai aveam energie ca să ne jucăm cu ea sau când aveam și un job pe fundal când ea era în carantină, drept urmare recunosc că am lăsat-o de multe ori și la desene.  La c

După ce odrasla a început cu brio cel de-al treilea an preșcolar  fără să se îmbolnăvească mai deloc până la începutul lunii decembrie, am fost extrem de bucuroasă  gândindu-mă că a intrat soarele și pe aleea mea.  Alee presărată în anii interiori cu multe zile de carantină. În primul an de colectivitate, am întâmpinat scenarii cu un număr considerabil de răceli ușoare și otite, cu plâns căcălău până s-a acomodat, dar treptat a prins drag de acest mediu minunat al grădiniței.  A fost ce-i drept un copil mai sensibil la multe capitole, dar am încercat să nu-l cocoloșesc excesiv sau să-l etichetez. Din contră, am acordat o atenție deosebită primului loc unde a mers în colectivitate, am practicat o acomodare treptată, am apelat la resursele mele interioare pentru a o ajuta și pe ea să facă față noii etape din viața ei. Nu a fost ușor, dar am mers la drum împreună. Un drum presărat cu zile mai bune sau mai nebune.  Am fost lângă ea când plângea, am încurajat-o când era ezitantă. Am

Am pornit pe drumul părințelii cu o deviză categorică - a fi părinte e o responsabilitate. Nu facem un copil doar ca să bifăm toate obiectivele mărețe impuse de multe ori de societatea românească: căsătorie, casă, mașină, carieră, copil.   Vedem de multe ori în spațiul media  fotografii diverse   cu familiile perfecte care călătoresc prin tot felul de locuri, cu acei copii frumoși zâmbind, cu părinți râzând și ei cu gura până la ureche,  dar niciodată nu trebuie să uităm că în spatele acestei lumi feerice, sunt responsabilități. Sau nu, depinde foarte mult de cei care procreeează și scopul din spatele procreerii.  O bună colegă vine mereu la mine și mă întreabă, ea fiind în categoria femeilor asumate care nu-și dorește copii și-mi zice:  Cătă, de ce x sau y are copii , dar nu vrea să ajungă acasă la ei? De ce x sau y a făcut copii, dar stau la bunici  sau cu bonele săptămâni întregi, luni? De ce x sau y a făcut copil, dar  nu se îngrijește de el? E mereu frustrat , nu are chef d

Am terminat de spălat o chiuvetă plină de vase. Virușii ne-au secătuit de energie dar și de finanțe încât nu mai avem resurse nici pentru pastilele minune ce pun la treabă mașina de spălat vase. M-am asigurat că am tot arsenalul de supe, legume, fructe, gustări pentru odraslă  și mi-am permis să iau o pauză, să mă relaxez căci merit cu vârf și îndesat. Am preparat un fresh de portocale că na încă nu sunt complet refăcută  după gripa  ce mi-a dat și mie târcoale, apoi m-am îndreptat  către  spațiul  meu SPA. Recunosc că sunt genul de persoană mai sensibilă care trăiește, poate mult prea intens unele momente, dar ce să fac? Așa m-a lăsat Doamne Doamne pe pământ.  Și ușor anxioasă când se îmbolnăvește odrasla.  De aceea practic exercițiul exprimării  când trec prin perioade mai grele, mai intense din punct de vedere fizic cât și emoțional. Cred cu tărie  că orice balast pe care îl depozităm în interioarele noastre  va ieși la suprafață înmiit atunci când ne vom aștepta mai puțin. S