Stil de viață bucuros

De câteva zile am început  cu pași timizi o nouă aventură - grădinița. Recunosc că un mix de trăiri, de emoții au pus stăpânire pe inima-mi deoarece sunt  un om ce simte și trăiește uneori prea intens ...Mai ales atunci când vine vorba de copilul meu dărios de drăgăstos. M-am simțit vulnerabilă, dar  încerc să identific aceste sentimente și emoții, să le definesc, să vorbesc deschis despre ele,  să urmez pașii unui proces treptat de acomodare. Să păstrez acel echilibru, să nu ajung a fi o mamă extremistă și să am răbdarea de a face față unei doze mare de imprevizibil. Să știu și să accept ce copil am, să mă mulez după temperamentul și după ritmul lui de dezvoltare. Să nu fac comparații și să mă autoeduc să nu mai judec alți părinți, alte comportamente. Să-mi dau și mie , și lui spațiu.  Nu e ușor să acopăr această paletă de "să-uri", dar conștientizarea lor e un prim pas spre modelare. Această nouă etapă de acomodare vine după un proces de  tranziție de aproximativ trei

15 august e despre 4 evenimente care vor rămâne veșnic în sufletul meu.  Ziua în care toată copilăria și adolescența mea, ne adunam la Hudești în familie și sărbătoream Hramul din sat, ziua în care l-am condus pe tata pe ultimul drum, după-amiaza în care Daria a mers prima oară nesusținuta și  ziua în care se cinstește moartea și înălțarea Fecioarei Maria cu trupul la cer. Fiecare în parte îmi aduce trăiri foarte diferite, dar intense. Totodată, ele m-au făcut să descopăr elemente profunde din cultura mea interioară, cine sunt eu cu adevărat. Un om al trăirilor intense, o familistă convinsă, o mamă dedicată și prezentă activ în viața copilului ei, o activistă a ideii de iubirie și o susținătoare la început de drum a ideii de spiritualitate. Citind minunata carte a lui Bren é  Brown - Curajul de a fi vulnerabil - empatizez cu definiția pe care Brown o dă culturii, explicând că această noțiune are legătură mai mult cu ceea ce suntem. Dintr-o mulțime de definiții date culturii, ea in

Acum ceva timp am scris despre importanța semnificativă a  micului dejun ce ar trebui să existe în rutina zilnică a  fiecăruia dintre noi. Un lucru e cert, suntem o gașcă de urși cărora le place să mănânce bine, sănătos, colorat,  gustos și diversificat. Mesele sunt pentru noi o plăcere și  de aceea  se formează natural și o paletă variată de idei pentru cină deoarece la noi în casă se gătește constant și se pune accentul pe gust și pe calitate. E o chestiune clar de alegere și mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi să știe ce îl face bucuros și să și aplice frecvent aceste elemnte ce-l încarcă de energie deoarece fiind  mai conștienți de aceste mici bucurii, trăim și mai intens viața zi de zi, nu doar în weekenduri sau în vacanțe. Drept urmare, am decis să adun în același loc o listă de mâncăruri pentru cină ce se prepară rapid și sunt foarte gustoase, cu mențiunea că masă de seară ar fi ideal să fie luată înainte de ora 20.00. La noi acasă, clătitele denumite de odrasla din dotare

Nu e  bucurie mai mare decât  cea pe care o trăiesc când revin acasă, în orașul natal. Botoșani e despre mama și tata, bunici, copilărie, prietenii,  adolescență, viața la țară și frumoasele reuniuni de familie din ultimii 12 ani. Botoșani e despre frumosul pietonal al Unirii, despre covrigii calzi de la Petru, despre viața liniștită, despre distanțele mici, despre pateurile delicioase de la Rida, despre multitudinea vizitelor, despre terasele umbroase de pe Bulevard, despre oamenii calzi ,despre mâncarea gustoasă, despre voie bună și  convivialitate. Despre Crăciunul magic cu miros de vin  și colinde pe fundal. Închid ochii și îmi aduc aminte cum inima îmi bătea de emoție când mă apropiam de gara din Botoșani, zărindu-l pe geam pe tata ce mă aștepta cu mâinile la spate pe peron și tare bucuros mă mai îmbrățișa. Mă urcam entuziasmată în mașină, iar în drum spre casă priveam visătoare pe geam străzile liniștite, inima fiindu-mi invadată de un entuziasm extraordinar.  Mama mă aștept