Stil de viață bucuros

Omul a fost creat ca să aibă interacțiune umană. De la nașterea sa , individul are parte de contact uman, în primă fază în mijlocul oamenilor care îl cresc, apoi își dezvoltă relații desprinzându-se încet de mediul de creștere. Sunt oameni mai singuratici și oameni care preferă să-și țese  o pânză umană de calitate în jurul lor. Un lucru e cert, multe dintre problemele cu care omul se confruntă se pot rezolva prin solidaritatea umană și prin puterea energetică a oamenilor care ne trec pragul vieții. O prietenă dragă mi-a explicat noțiunea de container în sens uman și tare mult mi-a plăcut abordarea. În viața aceasta, ar fi indicat să avem mai multe containere pentru a ne goli : mamă, soră, frate, tată, coleg,  copil, psiholog, sală, pisică , câine, prieten,  preot ,etc. Sănătos e să ai mai multe deoarece unul singur poate duce la suprasaturație. În ultimii 3 ani, viața mi-a arătat mai multe fațete ale sale și containerele la care am apelat, funcție de subiect au fost salvatoare p

Am ajuns la recordul de a fi extrem de răbdătoare în multe situații prin prisma rolului de părinte, dar întreg procesul de a o adormi pe Dărioasa mea dragă e tare anevoios. Dau firul poveștii înapoi și-mi aduc aminte că am avut multe perioade în care am apelat la tot felul de tehnici pentru a o adormi mai ușor. Marsupiul și wrapul au fost sfinte în primul an  și jumătate de viață deoarece mă chinuiam uneori și câte o oră, două să o adorm pe timp de zi. Îmi repetam atunci că abia aștept să crească deoarece va fi mai ușor , voi putea să vorbesc cu ea, o voi obosi mai tare.Va merge, va alerga , îi voi citi povești și cu siguranță va adormi mai ușor. Sau așa speram eu că va fi.  Fără să bănuiesc că acțiunea se va derula la alt nivel. Plânsetele la diverse grade de decibeli au fost înlocuite cu zeci de acțiuni diferite în procesul de adormire. Scenariul începe cu ritualul de alegere a pijamalei. Citez: mami, mie nu-mi place pijamaua asta, eu o vreau pe cea cu prințese. Daria, aia este

Recunosc că educația alimentară pe care am primit-o de la bunica mea unde am crescut în primii ani de viață și apoi de la mama care ne gătea zilnic este sfântă pentru mine. Mâncarea la ore exacte, prezența ciorbei în meniurile din bârlog e literă de lege, mixul de legume, fructe , carne, brânzeturi face parte din rutina noastră alimentară zilnică. Recunosc că mai luăm o shaorma de la colț când suntem rupți de oboseală și vrem să mâncăm ceva rapid, că mai degustăm o dată la câteva luni o aripioară cu mult sos de la kfc sau un burger cu invazie de cartofi, că ne răsfățăm cu câte o pizza sau un junk food , dar cu moderație. Taverna din cartier e și ea salvatoare pentru mine în zilele în care rămân fără idei, energie și chef să fac de mâncare, iar băieții de acolo se mișcă rapid și mâncăm ca acasă. Meniurile de la cantină sunt și ele pe lista de soluții în perioadele când chiar vreau să invesctesc timp și către alte activități și nu îmi face plăcere să gătesc. Făcând parte din gașca fe

Luna lui iunie clar nu a fost luna mea. A început cu proiecții mari și s-a încheiat  așa cum a vrut ea. Mă simt ca într-un scenariu care parcă nu-și mai găsește happy end-ul. Bârlog pus total la pământ de tot felul de brontozauri, viruși și încercări.  Se face unul bine, pică altul, se ridică celălalt și tot așa. Cădem la datorie pe rând, dar băgăm somn la greu,  un  remediu excelent pentru a reveni pe baricade.  Partea bună a acestui scenariu e că dinamica personajelor e destul de eficientă, î ș i păstrează o vitalitate și o sănătate care le dau forțe nebănuite în aceste intrigi imprevizibile.     Nu ne pierdem hazul de necaz la ananghie și cel mai important e că nu am fost doborâți concomitent încât să rămânem descoperiți, eu și-al meu urs drag în fața odraslei exigente la capitolul   servicii pe timp de boală. Regula de bază în bârlog e să ne trezim cu idei de meniu diversificat și abundent  când al nostru   șef rămâne acasă pe timp de zi.  Apare la ușa bucătăriei cu o voce ferm