Scrisoare pentru un prieten

Bunul meu prieten,

Cele patru emoții care ne guvernează viața  sunt tristețea, furia, frica și  bucuria. Suferința e o nuanță a acestora.  Încep această scrisoare prin a-ți mărturisi că suferința face parte din existența noastră și poate scoate multe din noi. Nu e ușor să digerăm  suferința și de multe ori putem fugi de ea.  Când suntem mai pregătiți să dăm piept cu ea, ajungem să cunoaștem  multe comori interioare încuiate în adâncul subconștientului. Iese și mult balast din noi. Și toxicitate deoarece  suferința poate degrada sau consolida  relațiile  interumane. Prin suferință, ieșim de pe pilotul automat zilnic și aducem un pic de valoare în viața noastră. 

Ești într-un moment al vieții în care începi să conștientizezi multe din viața ta și poate că acest fenomen este de multe ori prea intens și dureros. Sfatul meu este să le lași să iasă, să le iei cu răbdare că nu avem puterea să mai schimbăm lucruri din trecutul nostru. Este cale lungă în a ne accepta viața și tot ceea ce a fost și ce este în ea. 

Nu orice om ia calea această a conștientizării deoarece e mai ușor să ne vedem de  treburile zilnice și să acoperim diverse goluri  prin tot felul de activități. Plus că această conștientizare apare atunci când și viața ne trece prin diverse greutăți. Când nu ne mai e frică să avem acele momente de confruntare cu noi înșine. O poți lua încet. Cu pași de furnică și cu mult curaj. Și vei ajunge să descoperi resurse interioare. 

Un prim pas este să te întorci în trecut și să te gândești la copilul din tine. La mediul de viață în care a trăit acel copil. La experiențele lui, la durerile, frustrările și la bucuriile lui. La cine te-a crescut și la cum te-a crescut. La felul tău de a fi. La cât crezi că ai anulat din tine și la ceea ce ai păstrat, acum adult fiind.  Petrece un pic de timp acolo cu el și lasă-ți durerea să iasă la suprafață. Poate tot ceea ce a fost atunci te impactează mult în prezent. Dar iarăși îți mărturisesc că nu avem cum să ne schimbăm trecutul. Lăsându-ne să stăm în durere , ne vindecăm și nu apelăm la tot felul de tertipuri și mecanisme de apărare. E bine să lăsăm durerea să se așeze decât să o ascundem sub preș.

Mergi mai departe pe linia vieții tale, sapă acolo și integrează-ți ce mai găsești. Asumă-ți riscul că poți ajunge la o variantă a ta cu totul diferită dar cam asta face durerea dintr-un om. Lasă-te să plângi, lasă-te să fii acolo fără să te gândești la  ce zice unul sau altul deoarece această atitudine te va întări. 

Fii mai indulgent cu tine, nu pune presiune foarte mare. Mai ia o pauză când e prea mult. Cere ajutor când te împotmolești.  Nu mai încerca să fii perfect în rolurile pe care le joci zilnic. Fă un pas în spate și mai lasă-le să curgă cum vin că și greșelile au un rol. Ne învață să ne iertăm. Să avem compasiune față de noi înșine. Să judecăm mai puțin.

Toate aceste elemente te vor ajuta să mai dai jos din măști.  Acele multiple măști care ne guvernează existența. Măști care ne apară de durere. Care ne maschează adevăratul fel de a fi. Acest proces te va ajuta să ajungi la acele resurse interioare care vor aduce o frumusețe deosebită vieții tale. Și  bucurie interioară.

Te îmbățișez cu drag, om frumos și curajos!