Sursa bucuriei

-
Bucuria vine din așternuturile moi. Din perna pufoasă. Din pijamalele fine la atingere. Din lumina blândă a lămpii de veghe. Din culoarea azurie a draperiei. Din zarva din bârlog. Din mirosul gelului de duș.  Din aroma cafelei de dimineață. Dintr-o sărutare. Din atingerea unui dres. Dintr-o îmbrățișare. Sau o muzică bună. Din părul ciufulit. Dintr-un mic dejun copios. Dintr-o lumânare. Dintr-un pulover colorat. Din cizmele îmblănite. Dintr-o gură de aer servită la ore matinale. Dintr-o plimbare într-un loc drag inimii. Dintr-o muzică bună. Dintr-un joc amuzant. Din cerul albastru. Din gogoșile aromate făcute de bui. Dintr-o floare.
Dacă ar simți mai des bucuria, oamenii ar fi mai senini. Nu ar mai fi atât de îngrijorați, de cârcotași, de nemulțumiți. De triști.  Ar fi mai luminoși. Mai sănătoși. Mai zâmbitori. Mai recunoscători.  Nu ar mai fi aruncați în această alergătură nebună.  Nu ar mai avea atâtea goluri. Sau nu ar mai căuta atâtea moduri de a acoperi acele goluri. Nu ar mai judeca atât de aspru. Ar iubi mai intens. Ar da din energia lor în universul ăsta mare. Ar dormi mai bine.  Ar avea relații mai bune.  Ar găsi plăcerea în cele mai  mici lucruri, la îndemâna oricăruia dintre noi. Ar dansa singuri. Ar avea mintea mai limpede. 
Zi cu bucurie!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

-
Imagine
Mă tot pornesc de ceva timp să-mi aștern gândurile în acest spațiu online unde obișnuiam să scriu mai des înainte, dar oboseala cronică cu care m-am pricopsit după anul pandemic a mai diminuat  din păcate dorința de a scrie.  Mă gândesc cu amuzament la faptul că anul trecut, am militat cu ardoare pentru ideea de a avea un număr mai mare de zile în care aș putea lucra de acasă. Și uita așa, acest virus buclucaș mi-a îndeplinit dorința. Aș zice mai degrabă că a împins-o către extreme deoarece   biroul meu s-a mutat acasă  de un an de zile. Ba mai mult ,  am primit și un bonus de toată frumusețea - vreo 10 luni de zile de prestat dublu job  full time:  angajat cu normă înreagă la corporație, concomitent dădacă full time , bucătăreasă, animatoare  a preșcolarei mele  dărioase  pe perioda în care a stat și ea acasă. Noi două amândouă în timpul săptămânii căci ursul nostru bugetar nu a avut parte de luxul muncii în online.  Un an atipic din multe puncte de vedere. Un an în care am albit mai
Citiți mai multe

Pasiunea pentru contactul uman

-
Imagine
Contactul uman ne ajută să ne dezvoltăm empatia. Să ne oglindim în alți oameni. Să ne descoperim mai bine pe noi înșine în diverse ipostaze. Interconectivitatea umană ne încarcă cu multă oxitocină.  Cu bucurie interioară.  Ne umanizează. Ne ajută să judecăm mai puțin. Să înțelegem mai multe procese din societatea în care trăim. Să nu mai fim acaparați de tot felul de  dependențe toxice.  Să  nu mai fim atât  de posesivi. Socializarea ne îmbogățește spiritual. Mai ieșim din această lumea virtuală, din această stare perpetuă de oboseală, de comoditate  prin acest apel la contact uman.  Ne expune la alte moduri de gândire, la alte stiluri  și povești de viață, unele  cu suferință, altele cu  voie bună.   Bunica mea mi-a transmis această dragoste pentru oameni. Când eram mică, mi-aduc aminte că mereu  îi era căsuța plină.  Era punct de întâlnire pentru mulți săteni din Manoleștiul de altădată. Acolo se opreau și preotul, și doctorul și tot felul de oameni care veneau să ia de
Citiți mai multe

Despre echilibristică și asumări

-
Imagine
Cred cu tărie că darul cel mai de preț în viața unui om e să ajungă la un  oarecare echilibru. Echilibrul e muncă  de cursă lungă şi se clădește sau se  distruge  pe baza  diverselor decizii pe care le luăm de-a lungul vieții. Pe baza experiențelor, evenimentelor cu care ne confruntăm, unele mai previzibile, altele  mai imprevizibile, unele mai vesele, altele  mai triste. Au o influență majoră  în schițarea  lui și cultura, societatea în care ne naștem, cei care ne cresc,  educația, tipul de temperament , mediul în care profesăm,  dar și un pic de mister împroșcat în universul ăsta mare.  Consider, cu riscul de a fi subiectivă, că oamenii echilibrați sunt și oamenii asumați. Sunt luminoși și senini. Se cunosc pe ei înșiși destul de bine. Au lucrat mult cu ei  și au învățat să se accepte.   Cu bune și cu rele. Se mai dezbracă de haina perfecțiunii. De cea a ipocriziei. Nu mai apelează la comparații, la invidie și la competitivitate. Sunt cei care  te privesc în ochi și spun într-un
Citiți mai multe