Decembrie vine cu recunoștință

Cântec de colinde. Brad împodobit. O icoană frumoasă cu Maica Domnului pe peretele gălbui. Multe luminițe pe fundal. Un grup de bătrănei italieni  în proximitatea mesei mele. Gesticulează și mănâncă cu o poftă de mă fac knock out. O bunicuță drăguță. Îi zâmbesc, îmi zâmbește.  Fețe de masă luminoase și miros de mâncare bună. Sunt într-un restaurant din centrul vechi al capitalei și  sorb din aceste momente liniştite.  Eu cu mine însămi. Zâmbesc iarăși și mă gândesc că e tare bine să fii servit . Să le dea Dumnezeu sănătate bucătarilor că eu am luat o pauză de la gătit zilele acestea. Și socrilor mei că ne-au făcut un refill în frigider. Și mamei care ne-a pus un pachet consistent cu produse gustoase de casă. Bârlogul e asigurat câteva zile. 

E mișto  să ajungi la acel moment în care nu ți-e rușine să iei din  când în când masa singur în oraș. Să te bucuri de ceea ce e in jur.  Vorbăraie  și forfotă. Oameni care povestesc. Miros de vin fiert. Scorțișoara îmi face cu ochiul. Îmi aștept cina și mă gândesc la luna asta tare dragă.  

E primul an în care intenționez să nu-mi dedic timpul  alergatului prin malluri sau researchului pe net cu ce cadouri  să cumpăr oamenilor care-mi înfrumusețează viața.  Îmi place să primesc  cadouri și-mi place să fac cadouri, dar luna aceasta simt că e prea mult consumerism. Resimt în aer o obsesie chinuitoare de a cumpăra cadouri, indiferent dacă ai idei sau nu, resurse sau simțire. Eu nu am nici resurse , nici simțire, așa că  luna mea a început cu  diverse acțiuni și lucruri care mă bucură și care implică doze mari de contact uman.   E primul an în care mărturisesc  că nu-mi doresc niciun cadou deoarece am tot ce și-ar dori orice om în lumea asta mare.  Îmi lipsește mult  tata și  mi-e un dor uneori de mă doare. Și-mi mai  lipsește  drumul până în orașul meu natal,  de Crăciun. Dar sunt recunoscătoare pentru celelalte lucruri care mă înconjoară.

Îmi doresc sănătate că-i mai bună decât toate. Îmi doresc să nu prind urmă de virus prin bârlog în preajma sărbătorilor. Vreau o pernă pufoasă  și o păturică molicioasă. Pijamale ochioase şi filme romanțoase. Papuci de casă călduroşi. Şi urşii mei să fie voioşi.
Vreau muzică bună, vin fiert și  odihnă. Vreau să petrec timp frumos cu ursul meu drag. Să mă joc cu Dărioasa mea drăgăstoasă. Să merg cu mama la film și să  petrec momente frumoase la munte cu oameni dragi din viața mea. Să mă aud la un telefon cu oamenii la care țin. Să-i surprind pe cei pe care-i iubesc.

În acest sens, am început să-mi dedic întreaga lună cadourilor sub o altă formă. Cadouri pentru mine sau pentru alții. Cadouri simple. Cadouri ce implică timp şi drag de a-l asculta pe celălalt.  Zilnic fac ceva care-mi aduce bucurie şi pentru care sunt recunoscătoare.  O piesă de teatru,  o invitație la un concert. O revedere cu o prietenă foarte bună. O cină pregătită cu drag unor oameni la care țin.  Turtă dulce şi îngeraşi fetelor mele cucuiete. O carte trimisă prin curier. Vederi făcute cu Daria străbunicilor. Un  vin fiert.  Sărățele-n casă. Revederi cu oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru micile sfaturi şi ajutoare pe care mi le-au dat în acest an. 

Surprize copiilor de la Casa Agar. Un popas pe la Părintele Vasile. Un concert de colinde.  Podoabe handmade pentru brad . O rochie frumoasă .  O vizită la nişte prieteni dragi.  Joc şi joacă cu copiii dragi inimii mele.
O lună a bucuriei care îmi reamintește de ce iubesc să trăiesc. 

Care mă trage de mânecă să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am!
În care mai dau din ceea ce am.