Eram chiaună de somn ast-noapte și odrasla umbla prin casă ca un suc de portocale efervescent. Îmbrăcată în blană roz prăfuit, cu cizme și colanți , clopoței la mână și coroană de regină pe cap, cu pletele în vânt făcea ture prin casă, mândră din cale afară. Din când în când mai dădea iama în bucătărie și-și alimenta mâinile cu gogoși făcute de bui. Eram adormită, dar râdeam în hohote cu așa o imagine plastică în fața-mi. Aveam în față o mamă mai relaxată că nu doarme odrasla la ora aia, mai încrezătoare în ea. Acum vreo 3 ani, mă izbeam de pereți din cauza lipsei de somn căci odrasla mânca din două în două ore noaptea și abia apucam să fur o repriză de somn nocturn. Și în prezent, umblă ca o domnișorică cu nonșalanță prin casă. Doarme toată noaptea. Dar apetitul și l-a păstrat. Diferența e că e independentă și își exprimă fără frică punctul de vedere. Își ia scaunul frumușel, se urcă pe el, scanează blatul. Dacă nu-i face cu ochiul nimic, se îndreaptă către frigider și cercetează cu atenție zona. Ceva, ceva tot găsește. Mânca cu așa o poftă din platoul de brânzeturi aseară. Preferata ei a fost urda de Solomonescu. Mereu mă minunează plăcerea ei de a mânca, nivelul intens de concentrare când e la masă. Minuțiozitatea cu care apucă tacâmurile. Bucuria din ochi când mănâncă. Și-mi dau seama ce faină e vârsta asta când copilul e mai independent. Vorbește , e amuzant. Are personalitate. Și mai și râdem de ne prăpădimm în fața acelor scenarii. E grea viața de părinte la vârste mici, dar e și tare faină cu așa momente. Se anulează orice urmă de oboseală, se mai estompează din ridurile dobândite în acești ani, se mai regenereaza neuronii distruși în urma acceselor de furie ale odraslei.
Și e minunat că eu ca și femeie am timp să fac mai multe lucruri pentru mine. Îmi găsesc câte o portiță să fac ceea ce-mi place. Sunt oglinda ei, iar ea nu e sensul vieții mele. Mă inspiră mult, mă modelează, mă introspectează. Mă face un om mai bun, mă învață ce e autocontrolul , ce înseamnă sacrificiul în scop nobil, mă împacă cu răbdarea,cu iertarea. Mă familiarizează cu dozele mare de imprevizibil. Mă cizelează. Mă încurajează. Mă înfrumusețează.
Cresc și ei, creștem și noi pe lângă...Ne călim și ne înțelepțim. Sănătoși și voioși să fim. Și cu blană să ne mândrim!
Comentarii
Trimiteți un comentariu