34

 « A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până Ia nori, că ai sa te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec in mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare. » Nichita Stănescu, Emoție de tomnă .

A venit toamna și cu aniversarea voastră, mamă și tată. Ați fi făcut ieri 34 de ani de căsătorie. Acum 4 ani, eram cu voi acasă. M-am urcat în tren și am venit să vă fac o surpriză. Am ciocnit șampanie și am mâncat la restaurant. Erați veseli și frumoși. Mi-e dor să vă văd împreună, să vă ciondăniți și să fie casa zgomotoasă. Să vă bucurați de voi. Să vă bucurați de noi.

Mi-e dor de tine , tată. De toate boacănele pe care le tot făceai. Sunt cu gândul la tine, mama dragă. Mă doare că te doare, dar să știi că el ne veghează de sus ,sus. Și mă bucur că ești cu noi. Om frumos și drag !

Cruntă e moartea asta când nu mai vezi pe acel om ce a plecat la ea. Trec anii și mă gândesc  cum ar fi fost dacă ai fi fost.  Ironia sorții. Atunci când nu mai e un om, îi simți lipsa și mai tare. Ai vrea să-i zici ce simți, ai vrea să-l îmbrățișezi, să-l săruți, să-i spui că-l iubești. Când e în viață, nu dai atâta importanță  acestor lucruri mărunte , dar când nu mai e, ți-e dor să fie.

Te simt puternic în inimă, dar mi-e dor de chipul tău. Mi-e dor sa vorbesc cu tine le telefon. Îmi plânge sufletul. Îmi curg lacrimile, dar îți promit, dragul meu tată, scumpa mea mamă că voi ciocni acel pahar în cinstea voastră.

Să ai grijă de noi de acolo de sus, să ne mângâi cu sufletul în zilele mai grele și să o îmbrățișezi cu inima pe mama !

Vă iubesc , mamă și tată !