Încă un an la roata vieții

A venit toamna și cu un an în plus la roata vieții. O aniversare atât de frumoasă. Fără munți de  cadouri și fără telefoniada obositoare. Cu mesaje frumoase și gânduri bune. Cu energie vie.

O simplă zi de concediu  petrecută pe drum lung alături de urșii mei dragi până în orașul meu de suflet - Botoșani. O reîntâlnire cu  draga mea mamă și cu  bunica mea scumpă ca din povești  cu păr alb și mâini muncite. O ciorbă caldă. Un tort de mere delicios. O seară simplă. Un somn pufos.

Vârsta de 32 de ani a venit la pachet cu un sine mai  consolidat, cu un interior mai sănătos, cu o bogăție spirituală și recunoștință pentru cercul de oameni pe care îl am în viață. Cu proiecții mai puține și fără dezamăgiri. Cu o abilitate mai mare de a trăi în prezent. De a accepta și de a integra.  De a mă bucura de lucrurile simple. De a mă certa mai puțin. De a mă conecta mai mult. De a  trăi mai intens. De a  iubi mai tare. De a nu uita de mine.  De a mă detașa mai mult de negativ și de rău. De a gândi mai profund. De a accepta că e ok să fiu și vulnerabailă. De a mai lăsa jos din multiplele măști.

O vârstă la care îmi doresc să fiu sănătoasă și să ajung acea bătrânică cu părul alb și cochetă care își petrece după-amiezile  cu o cană de cafea  printre cărți. Lucidă și glumeață.

O vârstă în care accept mai ușor diferențele, nu mai judec atât de riguros. Un moment în care empatia față de aproapele meu e la cote mai bune. Dar și o vârstă  când sunt sinceră cu mine și recunosc că mai e cale lungă pe  acest drum al meu în universul ăsta mare.  Pe fundal mai  am de lucrat intens cu ale mele frici, furii, răutăți, judecăți. Curajul încă îmi lipsește să aduc schimbare , nebunia și îndrăzneala se cer mai des  invitate în viața mea. Dar vor veni și anii care îmi vor aduce mai multe roade și mai multă conștientizare.

Până atunci  mă bucur de această variantă a mea. Te iubesc și te prețuiesc, om frumos!

Mulți ani sănătoși și luminoși!