Zi de creație

Nu am nevoie de lucruri mari ca să mă detașez de activitățile zilnice și de rutina ce uneori mă invadează.  În ritmul alert al vieții mele, cred cu tărie că pe măsură ce trec anii și mă apropii de sfârșit,  am nevoie de niște pârghii sau mecanisme pentru a nu mă duce către dependențe, depresii, anxietăți  sau rătăciri în universul ăsta mare. Pentru a nu mă anula pe mine însămi în favoarea celorlalți. Apelez la micile mele pasiuni și la acel timp cu mine însămi pentru a deveni un om mai frumos. Mai tânăr.  Mai conștient. Cu mai multă esență și mai relaxat. Mai zâmbitor și mai echilibrat. 

În acest sens, am nevoie din când în când  de o zi liberă , de o vestimentație colorată și de voie bună în inimă. Pornesc la drum spre un Bulevard drag mie, cel de pe Regina Elizabeta  unde fac un popas  într-o clădire frumos renovată - Librăria Humanitas. Colind prin libărie și aleg un teanc de cărți pentru a le răsfoi. Doamna de la casă îmi aduce o cafea bună cu  lapte cald și spumos. Mă așez lângă geam și mă uit la oameni. Unii mai morocănoși , alții mai optimiști. Unii mai întunecați, alții mai luminoși. Unii mai înceți, alții mai grăbiți.  Cărțile miros atât de frumos și unele idei se cocoloșesc încet   în cămăruța inimii. Veghez o vreme în acel loc magic apoi  plec spre un alt loc tare drag sufletului meu. Un magazin mare cu o groază de accesorii , mărgele, bile, pietre de toate felurile care îmbinate dau naștere unor coliere superbe. Mă pierde vremea acolo și câte un ceas , două.  Stau și mă gândesc ore în șir cum aș putea să le îmbin, câte bucăți ar trebui să iau pentru un șirag. Complicată decizie că de-ar fi după mine, aș pleca cu un camion plin din acel loc. Toate acele culori, texturi, mirosuri mă înalță. E raiul pe pământ pentru câmpul meu vizual. Uit de toate și de toți în acel loc. Nu mai simt grijile, problemele, simt bucurie și mult entuziasm. Mă trezesc totuți  la realitate și decid ce e absolut necesar pentru proiectele mele. Le cumpăr și ies din magazin cu un aer mândru până la cer. Deja mă gândesc să ajung cât mai rapid acasă să încep munca. Dar revin la spiritul gurmand din mine și îmi dau seama că nu pot crea cu stomacul gol așa că mă răsfăț cu un prânz  La mama  unde mănânc o ciorbă țărănească delicioasă, cu multă verdeață și aromă ce mă duce cu gândul acasă. Mintea zboară și soarele e sus pe cer.  

Fug val vârtej spre casă ca să mai prind două ore de creație până iese odrasla de la grădiniță. Stau pe balcon și cerul  pufos mă acompaniază în actul creației. Bilă cu bilă trecută prin acele lungi și subțiri.  Colierul prinde contur și mintea   e în stand-bye. E multă muncă la aceste bijuterii handmade, dar nu-mi pasă deoarece știu că produsul final e ceea ce contează și bucuria imensă  pe care o resimt când port ceva făcut de-ale mele mâini. 

Sună ceasul când se apropie odrasla de casă și revin la realitatea cotidiană. Cu mai multă energie, voie bună și chef de viață. Pun colierul deoparte  și închei ziua frumos. Răspund și afirmativ la întrebarea la care mulți oameni din jurul meu răspund - Ce pot face în timpul săptămânii cu o zi liberă? Mai nimic... Se pare că putem face multe -  lucruri simple, nu complicate. Numai să fim deschiși să ne găsim acele pasiuni și activități care din când în când ne reîncarcă. Și la care putem apela fără să treacă luni bune și săptămâni până la concediile salvatoare. 

Și azi e o altă zi când merg să caut materie pentru bijuterii. De data aceasta, ațe ochioase ce îmbracă zalele spațioase. Într-un cadru cu perne pufoase. Creierul e iarăși invadat de stare de bine.  Va trebui să mă organizez mai bine pentru colecția modestă de Crăciun pe bază de coliere ciorchini  și lanțuri cu zale croșetate în culori de sezon deoarece un alt lucru care mă încarcă este să văd că ale mele bijuterii sunt purtate cu drag de alte femei. E muncă asiduă  făcută cu mâinile  prin care transmiți mai departe un vibe tare bun.

Culoare și savoare!