Despre copiii sensibili
Mass-media încurajează ce-i drept imaginea copilului zâmbitor până la stele care zburdă curajos și energic din mâinile părinților. Sociabil și adaptabil. Dar acolo vedem o imagine , o proiecție, iar acasă poate avem alt material.
Voi scrie astăzi despre copiii sensibili. Abordarea poate fi subiectivă și trecută prin filtrul personal. În mod normal, orice ființă de-a lungul vieții are în ea implantat darul sensibilității care iese la suprafață mai mult sau mai puțin, funcție de temperament, de mediul de creștere, de experiențele la care a luat parte în primii ani de viață, de modelele din jurul său.
La unii copii însă sensibilitatea este prezentă în proporție mai mare și mai adânc vizibilă încă din primele luni de viață. Copiii mai sensibili plâng mai mult fără să intre în discuție motivele medicale, au un senzorial mai pregnant simțind orice mișcare și fiind mai speriați de stimulii care îi înconjoară. Ca și părinte, trebuie să ai un interior bine dezvoltat, să fii sincer cu tine și să accepți că ți s-a dat un copil sensibil deoarece prin neeacceptare și negare, va fi mai greu să gestionezi ritmul sensibilității. Vei fi mai frustrat, vei apela la toate modalitățile posibile de a înnăbuși plânsul copilului tău când de fapt poate fi vorba de un manifest al sensibilității.
De multe ori, observ în jurul meu copiii sensibili - aceștia au o paletă comună de caracteristici - și mă izbesc de celebra replică: ce șmecher e , ia uite la el cum vă șantajează emoțional. Ar fi mai ușor să gestionăm un șantaj emoțional decât sensibilitatea și tot procesul ei de manifestare. Un copil sensibil va dori să fie mai lipit de mama lui sau efectiv de cine e cel mai prezent în creșterea lui , iar uneori poate sta ore întregi în brațe ca să se calmeze. Va fi mai obosit în primele luni de viață la stimulii externi. Va adormi mai greu. Va plânge când vor intra în aria lui vizuală alte chipuri, va refuza să stea în brațe la persoanele străine. Se va trezi brusc la orice groapă afară când e plimbat, va urla ca din gură de șarpe când mașina pune o frână, nu-i va plăcea la băiță sau nu va suporta diverse texturi. Părinții copiilor sensibili pot devenit extenuați, depresivi și speriați punând de multe ori plânsul pe seama faptului că nu fac ei ceva bine. Trebuie doar să aibă răbdare și să conștientizeze că va veni și ziua în care va fi mai ușor, iar copilul își va exprima verbal multe dintre stările sale.
Un copil sensibil aduce provocări mari părinților. Ai nevoie de un grad mai mare de răbdare, de rezistență fizică mai solidă, de diverse terapii cu tine însuți pentru a face față mai ușor manifestărilor sensibilității. Partea minunata e că dacă ajungi să-l accepți cum este și să nu mai fii interesat de ce spune unul , altul, se vor crea automat bazele unei relații sănătoase. Vor veni zilele în care atunci când va începe să vorbească, te va uimi cu niște replici atât de profunde de la vârste extrem de mici. Va fi un copil calm, cu o moralitate ridicată , extrem de conștiincios, perseverent, va analiza mult ceea ce-l înconjoară , va fi excesiv de atent , analitic și va avea nevoie mai ales în primii ani de viață de mult suport emoțional ca să digere mai ușor lumea ce-l înconjoară. Va face uneori o selecție riguroasă în ceea ce privește copiii. Va avea nevoie ca părintele să meargă în ritmul lui propriu și să nu mai apeleze la atâtea de ce-uri și comparații cu ceilalți copii. Va fi necesar ca părintele să-i prezinte cu mult curaj situații noi, oameni, medii fără a apela la etichete , tu ești mai sensibil , mai... , mai... mai...Copilul, prin contact direct cu lumea asta mare , va ajunge la propriile lui concluzii fără să-l bombardăm noi cu diverse etichete. Și se va accepta așa cum este fără să pună mii de măști peste sinele lui.
Un copil sensibil nu va intra brusc în grupurile de copii, va urmări de pe margine acțiunea și va intra și el în horă când se va simți pregătit. Va avea nevoie de o încurajare suplimentară să intre în grupuri, în jocuri. Va obosi mai rapid și va avea nevoie de pauze mai dese. Spațiul lui și acel time out îi sunt necesare fără îndelungile insistențe din partea părinților sau educatorilor să facă un lucru sau altul. Va fi mai extenuat de stimulii fonici, de gălăgie, de agitație și va protesta dacă nu i se acordă spațiul cuvenit. În mijlocul unor jocuri, petreceri, va avea nevoie de un pic de liniște și poate că se va retrage. Nu e nimic anormal. Așa funcționează creierul și interiorul lui. Face un refill și își revine.
În primul an de viață, se va desprinde extrem de greu de figurile familiare , iar când intră în colectivitate , procesul va fi mai anevoios cu el deoarece va plânge poate o perioadă mai mare de timp până se va acomoda și va cere ulterior mai multă atenție din partea părinților. Aud des în jurul meu, mai ales de când au început grădinițele, adresată întrebarea: dar câte zile a plâns al tău copil, dar de ce plânge așa rău, dar oare de ce x, y copil rămân fără nicio problemă la grădiniță și par extrem de adaptabili? Răspunsul e că fiecare copil e unic și comparațiile nu-și au locul în acest scenariu. Să ne readucem aminte mereu că nu suntem într-o competiție și automat vom avea viața mai ușoară.
Pe măsură ce crește, un copil sensibil devine mai profund, îți va sări des în brațe, te va îmbrățisă și-ți va spune de multe ori că te iubește , că i-a fost tare tare dor de tine dacă a și crescut în această atmosferă de exprimare a diverselor emoții. Reversul medaliei în cazul acestor copii e că se vor consuma mai tare în multe dintre episoadele de zi cu zi. Totuși trebuie lăsați să experimenteze aceste stări deoarece așa sunt ei și prin exercițiu, experiențe repetate de acest fel, printr-o exprimare a stărilor interioare când trec prin diverse scenarii , vor reuși să treacă mai ușor peste ele. Tendința părinților ce au copii sensibili este să-i protejeze instant , să-i ferească de diverse elemente , dar de multe ori e bine să-i lăsăm să ia contact cu sursa anxietăților, să stăm acolo lângă ei , să le explicăm diverse lucruri fără să le distragem atenția de la acel fenomen pentru ca ei să se înțeleagă mai bine..
Un copil sensibil e exrem de atent la postura lui, la hainele cu care se îmbracă, nu va suporta să se murdărească, va fi atent la ceea ce-l înconjoară. va avea de obicei o memorie tare bună deoarece atenția lui e distribuită la un nivel mai ridicat de concentrare.
Părinții cu aceste minuni sensibile vor trebui să conștientizeze că vor avea datoria să-și încurajeze copiii , să nu apeleze la replici de genul, dar tu de ce nu faci așa, de ce ți-e rușine? Deoarece comparațiile pentru un copil la bază sensibil pot fi ucigătoare. El resimte lucrurile la un nivel mai intens și poate avea probleme mari cu sine însuși mai târziu în viață deoarece a fost muștruluit de la spate să fie ca x sau ca y. Un copil sensibil trebuie doar acompaniat pe drumul acesta frumos, încurajat prin exemplul personal în ceea ce face, provocat să-și dezvăluie fricile și nemulțumirile și implicat prin modalități variate în spectacolul vieții.
Universul are în el un anumit procent de oameni sensibili care schimbă mult mediul prin care trec și oamenii pe care-i cunosc. Profunzimea lor e sfântă pe acest pământ. Gândirea lor mai profundă, abordările atipice fac lumea mai frumoasă și de aceea nu ar fi indicat să-i transformăm de când sunt mici. Să le punem măști peste măști doar pentru că așa dă bine în societate.
Să-i ghidăm de la spate, să-i încurajăm și să-i acceptăm !
Comentarii
Trimiteți un comentariu