Scrisori din vacanță partea I

Pui mic, ne creşti dozele de rezistență la imprevizibil.  Ne treci prin toate stările și ne prezinți demo-uri live cu ce înseamnă planuri date complet peste cap. După 3 zile de muncă asiduă  pentru a da  o formă blândă bagajelor, am pus entuziasmați ceasul să sune dis-de-dimineață pentru a pleca ca vântul spre  pustietatea frumoasă de la malul mării.  

Nu a fost nevoie să sune alarma să o luăm din loc, deoarece ne-a izbit  febra  cu numărul 39. Făceam haz de necaz cu al tău drag tată și spuneam că poate suntem băftoși și  vom ajungem pe înserate  la terasa de lângă mare ca să admirăm apusul. 

De la scenariul cu mașina  zburând pe Autostrada Soarelui, ne-am teleportat la urgență să vedem dacă mai plecăm sau rămânem consemnați în bârlog. Un puroi de toată frumusețea prevedea un popas  de cel puțin două zile pe covorul din bârlog în loc de plaja sălbatică la care visasem cu ochii deschiși cu o seară înainte. Berea  pusă la rece de  ai tăi nebunateci părinți a fost înlocuită cu  un termometru și cu  dușuri reci deoarece  tu când faci febră, nu te joci, ne bagi la  un campionat strâns de lupte  între Novocalmin, Paracetamol și  Nurofen până când reușim să o potolim pe cucoana febră. Prosoapele de pe plajă au fost înlocuite cu multe comprese febrile. Cura de pește am înlocuit-o cu un sushi mâncat pe fugă deoarece trebuia să fim la datorie pentru noaptea ce se anunța albă. În loc de stele , lună plină și zgomot de valuri, am urmărit gradele să nu crească. Cafeaua aromată de dimineață a fost transportată de ursul drag ursoaicei sale  ce s-a așezat la plajă pe același covor.  

Partea bună a acestor experiențe este că ne-ai învățat să gestionăm cu mult calm aceste episoade mai dificile, să luăm lucrurile ca atare și să nu mai facem atâtea proiecții în viitor. Ne-ai arătat că atunci când suntem împreună, indiferent de starea de spirit, ne găsim un zâmbet , depunem muncă de echipă și ieșim la liman și mai sudați. 

În ultimii doi ani, și după experiența cu tata, am învățat că  multe lucruri imprevizibile se pot întâmpla, asupra multora nu avem control oricât de maeștri am fi în planificare. Exisă în sinele meu o stare de echilibru și o forță la care apelez când apar imprevizibilitățile de tot soiul.

Prezentul e cel care contează cel mai tare, fără prea multe planuri în viitor, fără detalii suculente cu ce o să fie, fără proiecții prea mari deoarece toate aceasrea  s-ar putea să ne lovească cu stări de frustrare și dezamăgire dacă nu ne ies lucrurile fix cum ne-am dorit. 

În acest sens, recomand o carte pe care dacă aș fi citit-o acum mulți ani, aș fi zis că e clar o lectură de duzină, dar prin prisma experiențelor prin care am trecut , o savurez  la adevărata ei esență - Puterea Prezentului - Eckhart Tolle.

Viață cu mai puține planuri și cu mai multă trăire în prezent!