Proiecțiile părinților, nevoile copiilor

Înainte să o am pe Daria, tare multe spuneam… Bebelușul nu va dormi în pat cu noi. Nu-l vom ține prea mult în brațe. Va avea camera lui. Nu-i vom da deloc suzetă.  Îl vom lăsa la bunici o săptămână, două, chiar și o lună.  Nu vom căra copilul după noi pe la seratele sociale. Nu ne vom ieși din minți de față cu odrasla. Nu vom țipa la ea.  Cu sinceritate, recunosc că multe dintre proiecțiile făcute la acest capitol nu au fost îndeplinite deoarece Daria a fost un copil ce ne-a învățat că planurile nu-și au locul când ai de a face cu un copil mic ce are unele nevoi înnăscute. Unele dintre scenariile făcute m-au dus - în momentul în care am conștientizat că realitatea e total diferită - la stări de dezamăgire și frustrare, dar din fericire, cu multă introspecție,  am reglat conturile și mi-am pus ordine în multe dintre aceste proiecții. Funcționez în prezent pe principiul de a nu-mi  încărca mintea cu tot felul de scenarii proiectate în viitor  deoarece risc să pierd multă energie dacă  nu se îndeplinesc.

În ultimii doi ani am învățat atât de multe despre mine  și am dizolvat multe dileme pe care le-am avut la început de drum ca mamă. Și multe alte elemente bat la ușă și se cer rezolvate.  Nu aș fi reușit să ajung aici dacă nu ne-ar fi dat Dumnezeu un copil cu o nevoie de conectare mare. Un copil mai trăitor. Ascultându-o și pe Urania Creme în seminarul organizat de ea , am înțeles și  mai multe despre cele 3  nevoi ale omului de la naștere care au la bază  teoria determinismulului (https://www.frunzaresc.eu/invata-despre-copilul-tau/) .Mult timp nu am înțeles de ce a fost atât de sensibilă până la un an și jumătate, de ce a plâns mult, de ce refuza să fie luată în brațe de alte persoane, de ce avea un comportament diferit  față de mulți dintre cunoscuții, copiii din jurul nostru.  Dar mintea și inima mi s-au limpezit atât de mult după ce am identificat  nevoia și temperamentul copilului și l-am acceptat așa cum este nu cum cere societatea din jurul  nostru.  Roadele se traduc într-o relație atât de frumoasă cu a mea Dărioasă. Cu năbădai și trăsnăi, cu sare și piper, cu miere și oțet. Toate  acele  semne din primii ani  denotă un copil extrem de trăitor, cu nevoie de conectare mare. Multă vreme, primeam des întrebări de genul, dar oare e prea alintată de plânge așa de mult, oare ați răsfățat-o prea mult? De ce face așa când o iau în brațe? Mă bucur tare mult că am mers după simțăminte și i-am oferit toată energia noastră și suportul deoarece am ajutat-o să treacă mai ușor peste acea perioadă , să aibă un atașament securizant, să treacă natural la următoarele etape -  nevoia de competență și acum la nevoia de control. În prezent , dă dovadă de o independeță ridicată pentru vârsta ei, își exprimă verbal multe dintre emoții ,   iar nevoia de conectare rămâne acolo.  Mereu ne aduce aminte , sub o formă sau alta, să nu uităm de ea că e înnăscută.  

 Mi-ar plăcea tare mult ca o mare parte din părinți să identifice copiii cu o nevoie de conectare mai mare și să nu se mai joace cu sensibilitatea înnăscută.  Să se uite mai bine la ei înșiși deoarece să recunoaștem că ai noștri copii moștenesc și genele temperamentale de la noi.  Să nu ne mai întrebăm dar ce al meu copil e așa timid, de ce preferă uneori să se joace singur... De ce nu e mai vorbăreț, de ce nu răspunde imediat când îl întreabă un străin ce face?  Răspunsurile le vom găsi în noi, iar liniștea se va așeza când nu vom mai încerca să reparăm copiii pe baza unor imagini la care noi ca și părinți vrem să ajungem. Să nu le mai erodăm sinele.  Să ne întrebăm dacă această nevoie pe care unii părinți o refuză, o neagă, nu trezește de fapt  în noi bucăți din sinele pe care poate l-am respins de-a lungul existenței noastre. Ce ne deranjează în celălalt e de fapt prezent în noi.  Dacă le-o vom renega și vom apela la replici de genul – e șantajist de plânge atât – vom stopa procesul de dezvoltare armonios al copilului.  

Nu voi fi ipocrită să spun că a fost  ușoară această acceptare deoarece vine după ea cu mult consum de energie , dacă-uri și de ce-uri.  Dar dacă gândesc un pic mai departe, la  părinții ce au copii mai speciali, îi privesc cu empatie, îmi dau seama că suntem binecuvântați. O nevoie de conectare mai mare e floare la ureche față de alte provocări din lumea părintească.   

Dacă analizez situația și mai adânc și observ cât de bine comunicăm cu Daria în toate ieșirile noastre, cât de receptivă este, mă bucur că e acolo lângă noi și ne face ieșirile mai frumoase, mai jucăușe și mai vesele  Sentimentul de frustrare ce a fost acolo adânc prezent că nu am putut și noi evada fără ea în anumite situații  s-a cam dizolvat. Ba mai mult, relația de cuplu la care am ajuns, cumulul de înrecări prin care am trecut îmi cresc infinit stima de sine deoarece mult balast a fost curățat și o gură de aer proaspăt a fost adus în bârlog. Rămâne bineînțeles loc și pentru incertul ce poate urma, pentru alte greutăți și surprize, dar pe astea le mai las și în voia Domnului deoarece am tot fost o expertă în control de-a lungul existenței mele.

Zi cu flori și zâmbete să avem. Cu sănătate și energie. Cu voie bună și iubire!