Înghețată făcută-n casă

Bună de dimineața. Ce frumoasă-i viața. Chiar dacă săptămâna care a trecut a fost mai  dificilă din punct de vedere logistic, copil consemnat la domiciliu, mailuri pending în căsuță,  programări peste programări ce nu suportau anulare, trafic infernal, friptură carbonizată, vase inundând în chiuvetă, brațe lăsate de la ținut odraslă în brațe,  furie, nervi și nopți albe. Dar  când inspir aerul răcoros al dimineții, îmi curăț mintea de tot acest balast. Sorb o gură de cafea fierbinte, ascult în surdină Damien Rice, The Blower's Daughter. Visez cu ochii deschiși la noua căsuță în care ne vom muta curând, la perdele bleu ciel, la tablouri vesele , la rafturi plutitoare, la lumini calde, la saltea pufoasă. Gândul fuge pe câmpii. Zâmbesc și iubesc.

Nu trece mult și sunt nevoită să ies din starea de pe coclauri. Dărioasa mea  s-a pus pe picioare și are poftă maximă de mâncare. Când  e acasă, bolnavă chiar fiind,  trebuie să mă organizez să-i pregătesc cam cinci mese pe zi (feluri principale și gustări) deoarece nu e de joacă. E un must să am în minte lista de bucate pentru a doua zi , căci  furia ei când nu are mâncare pe masă aduce furtună în bârlog.

E ce-i drept un efort suplimentar din partea unui părinte să asigure o alimentație echilibrată unui copil, mai ales în vremurile în care trăim cu atâtea ispite culinare , cu probleme de gestionare a timpului personal. Respect enorm părinții și bunicii ce își sacrifică timpul pentru a găti copilului și a-i oferi o alimentație cu principii solide.  Mă înscriu și eu în această categorie și o fac cu mult drag. Mi-aduc aminte și astăzi de bunica cum ne chema la masă la ore fixe, cu ciorbă și felul 2. Cât de bine mai gătea. Și cu ce poftă mai mâncam. Iar de mama nu mai zic, cu câtă dragoste și dăruire ne-a gătit sute de pachete pe perioada facultății. 

Recunosc că nu o mai putem controla la fel de mult pe Daria la capitolul alimentație ca atunci când avea un an sau doi. Vede, e pofticioasă, gurmandă, vrea, face crize, negociem cât putem, mai cedăm, mai ne enervăm, mai ne împăcăm. Un lucru e cert,  principiul de a nu da ciocolată copilului , cel puțin  în bârlog, se respect cu sfiențenie. Când ieșim din teritoriul urșilor, vede  la alți copii, își mai alege și ea de la raft uneori. Nu suntem extremiști și nu îi interzicem să  servească din alte locuri dacă i se dă , dar constant îi explicăm pe înțelesul ei de ce nu e indicat să mâncăm atâta dulce și atâtea bălării din comerț. Încercăm să fim și noi un exemplu pentru ea.

Mă înțeleg cel mai bine cu ea atunci când am la mine clătite, papanași, biscuiți, prăjitură de casă pe care i le ofer compensativ atunci când i se stârnește vreo poftă. Nu pot ține mereu pasul cu fabricarea de handmadeuri culinare deoarece nu-mi permite mereu timpul , dar admit că e una dintre tehnicile ce funcționeaza cu brio. Aici se încadrează și sucul  mai natural de morcovi, sfeclă, rodie, portocale  pe care i-l dau atunci când vede vreun Teddy sau vreun Prigat. 

O tehnică constant utilizată în ultima vreme este cea cu înghețata făcută-n casă. Stăm afară mult după ce iese de la grădiniță și din păcate parcurile sunt pline de gherete și măsuțe cu tot felul de atracții culinare pentru ei. La prima oprire, scoate Dragoș din desagă un covrig  cu o sticluță de Sana. Este fascinată de sticluțele mici de Sana că le poate  apuca și le folosește pe post de microfon sau mai nou ca sticlă de bere.  Ca să dau din casă, ne mai vede și pe noi că servim o bere seara  pe terasa din bârlog , imitația fiind în toi. Plinul stomacului  este astfel făcut   și uită apoi de bombele culinare din jur. Apar și eu la datorie de după colț cu un borcănaș de înghețată, de căpșuni, de cireșe, de banane, de zmeură, de afine. Se pot pune orice fel de fructe, prefer astea de sezon românești amestecate cu iaurt sau smântână , miere sau uneori o dulceață bună. Ambalez frumos produsul și Dărioasa mea o halește în doi timpi și trei mișcări. Bun, mami, bun. Față luminoasă.

Am fugit să prepar a doua gustare.

Copii sănătoși și mâncăcioși!