Mamă, tată, fă un pas în spate și lasă-mă să-mi consolidez sinele

Copiii noștri, deși sunt mici, au nevoie  să fie lăsați să descopere lumea. Au nevoie de  acea doză de independență în diversele lor forme încă de la vârste fragede. Într-adevăr, depind extrem de mult de noi când sunt bebeluși, dar asta nu înseamnă că trebuie să le îngrădim spațiul, să-i punem în fund de la 3-4 luni, să-i rostogolim și să-i punem în picioare când nu sunt de fapt pregătiți, să le dăm totul mură în gură deoarece ei sunt indivizi cu un sine personal și au nevoie de un  spațiu al lor.  Cu cât îi vom ajuta în exces, le vom grăbi procesul de dezvoltare  sau le vom anticipa fiecare mișcare,  vom fi în ceafa lor mereu, cu atât  mai multe probleme cred că vor avea în a se integra în lumea mare care îi așteaptă. Cu cât le vom controla fiecare mișcare, cu atât mai anxioși vor fi  în inițiativele lor de a cunoaște mediul înconjurător. Cu atât mai mult îi vom împiedica în dezvoltarea lor de mai târziu. Ei sunt ca un burete și fiecare are preferințele lui, temperamentul, dorințele, iar dacă suntem atenți la ei, încă de la vârste foarte mici își manifestă prin diverse semne  sinele.  

Noi ca și părinți ai unei generații cu un control desăvârșit, ne pricepem uneori să le tăiem aceste aripi. Drept urmare, cu cât îi vom cocoloși mai tare, cu atât vor avea lacune în a se adapta mai tîrziu. Asta nu înseamnă că nu facem tot ce ne stă în putință să le formăm un atașament sănătos (0-2 ani) , că îi privăm de iubire, că nu-i luăm în brațe  când au nevoie de noi, că nu le oferim o educație bazată pe blândețe, ci doar suntem aici să observăm etapele lor de dezvoltare și să ne retragem fin când este momentul. Să încercăm să-i expunem la cât mai multe situații din lumea asta mare.  Un copil de 2 ani, chiar 3 ani ar trebui să aibă o rutină în diverse acțiuni casnice, ar trebuie  familiarizat și încurajat să se spele pe dinți, să-și pună apă într-o cană , să se îmbrace și să se dezbrace singur, să își strângă treptat jucăriile din spațiul de joacă, să-și pună hainele la cuier, să  știe să sară la trambulină, să aibă curaj să se cațete la locurile de joacă, să mânânce singur, să ajute părintele când acesta face curățenie în casă,  să interacționeze cu copii, cu  membrii din familie, din grupul de prieteni, să fie lăsat să îți exprime preferințele în materie de joacă, să fie întrebați dacă vor măr sau banană, dacă vor ciorbă sau felul 2, dacă vor să se plimbe sau să se joace, dacă vor să meargă în x sau y loc. Uitându-mă în jur la locurile de joacă, printre cunoscuții ce au copii, plutește în aer un control bolnăvicios, o tendință de a-ți ajuta imediat copilul , de a apela la o recompensă ca să facă ce vrei tu ca adult,  o manie de a ghida copilul încât să nu cadă, să nu se murdărească , să nu se lovească, să nu vorbească ceea ce nu trebuie, să nu fie spontan. Recunosc că de multe ori am fost și  sunt captivă în acest vârtej al acestui control și  mai am multe de învățat pentru a-l mai domoli  deoarece eu la rândul meu am fost un copil controlat și cocoloșit. E un pas înainte conștientizarea și deși e greu să las uneori în cuier controlul, îmi repet că Daria e un alt sine decât al meu și are nevoie de toate aceste experiențe , unele mai grele, altele mai ușoare, unele mai frustrante, altele mai ușor de digerat pentru a se integra în lumea asta ce  e creionată în alb, negru și multe alte nuanțe. Există rău și bine, frumos și urât, bucurie și suferință, iar ei ca și copii vor fi expuși de-a lungul vieții la ambii poli ai acestui univers. Noi ca și părinți avem datoria să ieșim de pe acest pilot automat zilnic, să părăsim starea de  comoditate și să avem răbdare cu ai noștri copii , să le cunoaștem limitele și etapele de dezvoltare și să-i expunem la tot felul de experiențe. Să nu uităm niciodata că, deși au câteva luni, un an, 2,3, 5 sau 18 ei sunt ei, iar noi suntem noi. Fiecare cu sinele lui. Cu baza lui cognitivă și emoțională. 

Dacă nu vom conștientiza aceste aspecte, ne vom trezi într-o zi că poate avem de a face cu un copil extrem de bun  pe latură cognitivă, dar cu lacune mari pe linie emoțională, cu frici, cu lipsă de încredere, cu blocaje emoționale, cu stimă de sine scăzută. Anii trec și vin vremuri în care va fi necesar un emoțional puternic pentru a face față unei lumi tehnologizate, în perpetuu progres . cu provocări și întâmplări - mai bune, mai nebune. 

Să avem grijă cum putem mai bine de sinele nostru.