Hristos a Înviat!

Soare, copaci înfloriți, denii, miros de narcise, cântări înălțătoare, ouă colorate, cozonac crescut, oameni cu inimă mare, livadă luminoasă, creste înalte, sărut cald, plimbare-n natură,  lacrimi și zâmbe, rugăciuni,  cer înstelat, pace și bucurie. Sunt un amalgam de stări, imagini , senzații trăite în ultimele zile...

Mi-aduc aminte cu drag când copilă eram și străbăteam kilometri întregi până la biserica din satul alăturat ca să ajungem la Denii în săptămâna cea mare. Eram o gașcă mare și mergeam cu  drag la aceste slujbe. Nu eram obosiți, nu ne era frig, nu ne plângeam , mergeam și râdeam. În Sâmbăta de dinaintea Învierii, regula sfântă era să ne odihnim la prânz ca să rezistăm eroic toată noaptea. Ne îmbrăcam de sărbătoare, ne luam coșul pregătit de bunica și porneam la drum. Cântam toată noaptea la strană, dimineața  luam anafora și rămâneam apoi la sfințit coșurile. Erau kilometri întregi de coșuri, părintele trecea și le binecuvânta, era forfotă și frig, dar mi-era mereu drag de acest ritual. Pe drumul de întoarcere, eram grijulii cu lumânarea să nu se stingă gândindu-ne la merindele cu care ne aștepta bunica. Ajungeam acasă și bunica ne așeza la masă. Mâncam cu poftă și adormeam bucuroși.  Un pasaj dinr-o poveste ruptă parcă din altă lume, cusută cu liniște, pace interioară și magie. 

Povestea de astăzi este cu muncă multă până în ajun de Paște, cu trafic aglomerat, cu vâltoarea acelui iepuraș ce se cere a fi extrem de darnic că doar muncim și ne permitem, cu oboseală ,  stres și spiritualitate low level. Cu familii împrăstiate în toate colțurile tării, lumii în prima zi de Paște.

În programul agitat și aglomerat din Săptămâna cea Mare , mi-am găsit timp să ajung la prohod să simt cum se înalță biserica de cântări frumoase , cum sutele de flori îmbracă crucea lui Iisus. Să o văd pe Daria entuziasmată  să treacă pe sub Sfântul Aer, curioasă să arunce un ochi peste cărticelele vechi din dreapta și din stânga. Alerga în jurul bisericii bucuroasă pe un fundal îngeresc. Era răcoare și liniște, iar imaginea blândă a  bunicii care ne ducea la Denii mi-a apărut instant în fața ochilor. Tare frumos era. Tare dor îmi este de ea. 

În această Noapte  a Învierii, am trăit mici fărâme din acea poveste de odinioară adaptată unor vremuri mai moderne. E tare bine când iei o pauza de la tot ceea ce faci și te retragi într-un cadru din acea poveste cu cer înstelat.  Când ești invadat de trăiri frumoase, când  plângi și când râzi de bucurie. Când Paștele e  ceva mai mult decât o sărbătoare comercială. Când iubești și trăiești.

Hristos  a Înviat!