Astenia de primăvară

6 am. Ceasul sună,  eu chianuă de somn îl închid. Mi-era atât de somn.  Extrem de somn.  Aș fi dat snooze la nesfârșit să mă cufund în pătura pufoasă cu perdelele trase. Astenia de primăvară m-a cuprins cu siguranță. Mă dor mușchii, oasele. Îmi simt corpul greoi. 

Dar să revenim la realitate. O realitate totuși frumoasă deoarece  revin la birou dupa o săptămână de work from home căci  grădinița odraslei a fost în vacanță. Și muncă . și joacă, și mâncare și plimbare. O distracție. Zile bune și nebune.  Mai vine și marele sfârșit de Q2, cine lucrează în  breasla financiară știe despre ce vorbesc. 

Ca să mai  păcălesc mintea tihuizată de somn, iau fusta cu buline.  Bulinele prin definiție mă înveselesc. În combinație cu buclelele pronunțate și cămașa corai , deja părăsesc starea de lene și mă îndrept spre o stare de spirit mai  vioaie.  Degust din cafeaua făcută de ursul meu drag. Odă acestei dependențe ce mai scoate oboseala din mine. Trezesc pe Dărioasa somnoroasa.  Cine ar fi crezut acum un an - când se trezea frecvent la 5 am  - că voi avea parte de scenarii cu trezire la 7?  Și mai îndrăznesc să mă plâng ....

Pregătesc pachetul odraslei deoarece azi va fi tura  ursului din bârlog să o ia la muncă  deoarece mai e până când va sta singură acasă. Copchil plimbat și răsplimbat. Vorbeam cu un prieten ieri , tată și el,  și ne întrebam de ce oare nu ne pregătește nimeni de dinainte pentru scenarii de genul acesta? Toți din grupul nostru de prieteni eram într-o feerie că vom avea copil. Ba mai mult chiar ,  noi ăștia din familia Ursu am fost cei mai feerici deoarece nu mai aveam pe nimeni cu odraslă în cercul de apropiați ca să avem parte de simulări gratuite  pentru scenarii ca cele de azi în care nu ai cu cine lăsa copilul , în care e necesar să ajungi și la muncă, în care trebuie să ai atenție distributivă pentru 2 lucruri deodată, în care dai și de mâncare copilului, mai scrii un mail, mai semnezi o hârtie, mai ești evaluat, mai ești întrebat.... Mai vii acasă, mai gătești pentru a doua zi, mai stai și afară cu orele să zburde odrasla ca să doarmă bine, mai pui și țara la cale pentru a doua zi și istoria zilelor se repetă. Visul american cu acel copil zâmbind și gânguring îmbrăcat frumos și părinții scoși din cutia cu fundă își mai pierde din contur. 

Petrec urșii mei dragi și rămân în liniște acasă . 20 de minute de boiereală în care savurez cafeaua pe balcon uitându-mă la cât de faină este primăvara.  Soare , lumină , răcoare , copaci înfloriți. Deja capul greu devenea mai ușor și inima îmi era invadată de bucurie. E tare greu uneori într-adevăr dar paradoxul  acestui rol cu care am fost binecuvântați, de părinți sută la sută activi, este că toate aceste greutăți sunt anulate de valuri de bucurie și doze mari de putere. Greutățile  scot din noi multe și mărunte, ne călesc și ne întăresc.

Zi cu magnolii și cireși înfloriți!