Am închis bucătăria și am plecat la reîncărcat bateriile

Iubesc ideea de a găti ceva bun urșilor mei dragi și de a ne așeza cu toții la masă. Nu există zi în care să nu respectăm acest ritual. La noi în bârlog se gătește  constant și cămara cu provizii ne ajută în acest sens,  iar pe fundal mereu se aude vocea Dărioasei - mami, ce păpăm bun azi? Bucuria ei de a mânca, lumina din ochii ei când urmează ora mesei anulează orice urmă de irascibilitate, nervozitate, plictiseală, oboseală acumulate peste zi. Ne găsim puterea, energia și dorința să pregătim numai bucate alese și să ne bucurăm împreună de ele. 

Fie că ne ajută bunicile, fie că mă mobilizez eu să încropesc de-ale gurii, un lucru e cert - orele se mese sunt fixe și e de preferat să existe mereu ceva diversificat și aromat la cină când ne adunăm cu toții acasă seara.  E un ritual ce mă încarcă infinit și e un timp extrem de prețios petrecut în familie.
Dar trebuie să recunosc că mai vin și acele zile în care efectiv  nu am nici cea mai mică dorință să intru în bucătărie și am nevoie de o pauză pentru a mă reîncărca. De obicei, se întâmplă atunci când sunt perioade încărcate la serviciu, când diverse boli ne pășesc pragul casei, când dorm prost și când prefer să investesc mai mult timp pentru cei dragi, dar și pentru mine. Și e firesc ca și noi mamele  să avem zile și zile. Nu suntem mereu încărcate  full option. Avem nervi, stări și lipsuri. Atunci zic pas, închid ușa la bucătărie și mă îndrept către ceva  care să mă ajute să îmi recapăt bateriile la capacitate maximă. Apelez la acele mici ritualuri ce îmi aduc bucurie. Redevin unică și frumoasă.  Recent, pe fondul unei perioade cu multe boli prin bârlog, cu stat mult prin casă și pregătit mâncare de regim, un proces extrem de extenuant pentru mine, am pus mâna pe telefon și am făcut o programare la coafor, m-am pitit printre picături, mi-am luat cartea cu Domnul Ove după mine , am comandat un ceai și m-am detașat de toate și de toți. O oră pentru mine. Am revenit ca nouă cu altă stare de spirit, iar  acest proces de reîncărcare include  și meniuri aduse seara  acasă pentru tot bârlogul. Mamă fericită, casă împlinită.  

Intru în casă ca o floricică, iar Daria popândău la ușă, cu veselie mare și cu aceeași întrebare - mami, ce mâncăm bun în seara asta? S-a prins că în punga doldora era mâncarea noastră și se duce fuga, fuga să așeze masa. O auzi strigând cu entuziasm, mami, tati, hai la masă!

Din când în când , este binevenit acest mecanism de reîncărcare , iar noi ca mame și ca femei trebuie să nu uităm că dincolo de orice aspect, suntem oameni. Avem zile bune și zile proaste, iar dacă nu avem parte de suport emoțional și logistic, putem lejer claca. Nu mai avem grijă de noi, ne anulăm ca individualite, ca femeie și stocăm frustări în subconștient. 

 Acele ferestre de respiro, acele tehnici de reajustare a rolului pe care îl jucăm zilnic trebuie să  existe în viața noastră , acele vulnerabilități din zilele în care nu mai vrem și nu mai avem energie să facem un lucru pot fi exprimate cu sinceritate  și chiar e foarte bine să le identificăm și să luăm și măsuri pentru a mai scădea din presiune. 

Weekend cu ferestre de respiro!