Ordine și disciplină printre jucăriile din bârlog

Recunosc că în bârlogul nostru modest sunt celebră în a pune toate jucăriile pe categorii, în ordine, de la cărți, la lego, la figurine, la puzzleu-uri și la alte accesorii cu care se joacă odrasla. Unii ar zice că este ca o boală chiar, dar eu o definesc ca un minim respect pentru acele jucării, dar și pentru copil deoarece dacă ar sta toate laolaltă amestecate și pierdute, ele și-ar pierde orice valoare. Recunosc de asemenea că îmi plac jucăriile,  multe dintre ele sunt de calitate și au fost alese cu grijă și nu am un sentiment prea plăcut atunci când ele se pied sau se aruncă pe sub pat. Am încercat să-i transmit și Dariei un minim de respect pentru acest concept deoarece copiii în general trebuie să știe că aceste jucării nu vin așa din cer, cineva se ocupă de achiziționarea lor. Pe măsură ce cresc, ei trebuie să aibă un minimum de independență în a-și alege jucăriile cu care vor să se joace, un spirit practic în a-și tria aria de interes , iar asta se dezvoltă de la vârste mici. Dincolo de acest aspect, când spațiul e aerisit, fiecare membru din bârlog  își poate alege activitatea preferată seara când ne adunăm acasă și supraviețuim în aceeași cameră în liniște și armonie. Covorul este un spațiu magic, plin de glume, veselie și energie, iar coșurile și cutiile ne ajută să îl facem aerisit.  Totodată, partea pozitivă e că nu se îndreaptă spre cronic această maladie deoarece nu am probleme când merg în alte spații și cred că fiecare are dreptul să-și organizeze cum crede cel mai bine spațiul personal fără să fie judecat. 

De asemenea, merg pe principiul rulării jucăriilor la o anumită perioadă , mai ales pentru vârstele mici și pe împrumutarea / donarea lor pe măsură ce copilul crește deoarece așa riscăm să nu mai avem loc în camere din cauza lăzilor pline ochi de jucării. Copilul va învăța la rândul lui să dea dacă vrea din jucăriile lui și altor copii , iar în viață nu strică un pic de compasiune.

Accentul pus pe ordine și dispciplină  în materie de organizare a spațiului vine din convingerea conform căreia nici  copilul nu reușește să-și creioneze foarte ușor niște preferințe atunci când are în față un maldăr de obiecte, multe dintre ele riscă să fie pierdute, iar copilul riscă să se plictisească extrem de rapid printre ele. Cu timpul, disciplina nedusă la extreme, este preluată într-o măsură sau alta și de copil. 

Mai e și capcana jucăriilor cumpărate pentru categorii de vârste mai mari, puse împreună cu celelelalte pentru care nivelul de interes va fi bineînțeles egal cu zero. În acest sens, puținele jocuri / jucării cuprinse în alte categorii de vârste le-am eliminat complet și le voi introduce când va mai crește Dărioasa. De altfel, evit să mă avânt către jocurile pentru o categorie de vârstă mai mare  chiar dacă uneori pare tentant deoarece frustrez și copilul, dar  investesc și banii pentru ceva ce nu este folosit la momentul prezentului. Excepția o poate face vreun joc aflat la o reducere foarte mare ce știu cu siguranță că va prezenta interes în viitorul apropiat. În rest, la o anumită perioadă , funcție de interesul acordat de ea către alte și alte elemente, fac ordine la cele deja existente și le împrumut unor prietene sau le scot din spațiul cotidian.

Ordinea și disciplina în jucării ne ajută să aflăm și mai multe despre temperamentul copilului în ceea ce privește jocul, ce-i place,  cum procedează când se joacă, câtă atenție acordă unor activități sau altele. De asemenea, ne ajută și pe noi părinții să facem o triere când mergem la cumpărături deoarece  suntem asaltați de o industrie a jucăriilor. Când ajungem la raioanele de jucării sau accesăm paginile cu această tematică, parcă o ia razna creierul nostru deoarece vrem să luăm parcă mai multe decât ne-am propus. Și la acest capitol practic o disciplină în materie de achiziționare de jucării - în fiecare lună, o anumită sumă merge către un joc educativ / un tip de activitate handmade / câteva figurine / o carte sau două.  Mă uit la coșurile odraslei și mintea îmi este limpede , știind clar, funcție și de ce e pe piață dar și de nevoile odraslei din luna respectivă, ce ar fi necesar să cumpăr. 

Ordinea și disciplina crește de asemenea și responsabilitatea copilului de la vârste foarte mici. Seara, înainte de somn, prin repetiție și vizualizare cum strânge părintele jucăriile, treptat,  își va însuși și el acest comportament trecut bineînțeles prin filtrul personal și temperamental. Mediul e mai aerisit, iar uneori  toată agitația de dinaintea ritualului de somn se poate lega și de poluarea vizuală a mediului în care stăm. 

Această organizare mă ajută să identific nevoile și preferințele copilului meu. Ea devine mai indepedentă și își alege categoria de joc care îi place. Improvizează și își imaginează. Mergând chiar mai departe, identific și alte metode de a face jocul și mai plăcut copilului meu. Dărioasa mea dragă este fascinată de aceste jocuri de asociere și într-o măsură mai mică și de puzzleuri cu mai multe piese.  Problema la acest gen de jocuri este că au extrem de multe piese pentru categoria lor de vârstă și aici trebuie să intervină și părintele treptat ca apoi copilul să capete iarăși independență în  a gestiona singur jocul.  În acest sens, am găsit  și o soluție pentru ca ea să nu se plictisească rapid până asociază toate neșpele mii de piese și pentru ca sarcina ei să meargă până la capăt și să aibă și o satisfacție prin acel joc. Înainte să i le dau să se joace, le sparg în două sau trei , iar ea este bucuroasă că le duce la bun sfârșit , putând trece făsă să fie obosită la un alt joc. E o strategie ce merge pentru etapa la care e ea acum, piesele nu se mai pierd așa ușor chiar dacă risc să am cutiuțe peste cutiuțe, iar Dragos mereu mă ironizează  și-mi strânge cutii spunându-mi că sigur găsesc eu un locuitor pentru ele. 

Râdem , glumim, dar scopul final este ca noi ca părinții să vedem dacă copilul este atras de un anumit joc, de ce este atras de el, dacă îl distrează sau nu, dacă a ajuns la nivelul să-i deslușească scopul, dacă a dobândit mai multă atenție în a se juca cu el, dacă s-a plictisit  de el, dacă venit momentul să-l scoatem din funcțiune. 

Copiii sunt exrem de diferiți, drept urmare și felul în care se joacă diferă. Exemplul unui părinte poate eșua lamentabil la altă familie,  dar un gram de ordine și discipliă nu dăunează , iar argumentele de ce luăm x, y sau z joc trebuie să existe în fiecare casă. 

Spor la joc!