Cum procedăm să adoarmă odraslele mai rapid seara?

Nu m-aș fi gândit vreodata că somnul la odrasle poate aduce după sine atât de multe provocări, atâtea scrieri, studii, workshopuri, păreri și idei.  Primul an cu Dărioasa mea a fost  de coșmar din punct de vedere al somnului nocturn deoarece noi nu prea am știut ce înseamă să dormi legat mai mult de 2-3 ore continuu. Am citit mult despre acest subiect, am aplicat tehnici și strategii, am mers după copil și am învățat și acceptat  că suntem actorii unei  loterii în sensul că nu știi de dinainte ce îți va fi dat, un copil ce doarme buștean și îl trezești tu ca să mănânce sau o odraslă pe care o ții minte o viață la câți peri albi ți-a scos la capitolul somn. Mi-aduc aminte  cu furnicături că stăteam și câte două ore ziua să o adorm și era cam jale dacă nu reușeam să îndeplinesc acest obiectiv deoarece Dărioasa mea dragă o lua pe arătură atunci când mama ei nu reușea după lupte seculare și nervi tociți să o adoarmă. Dar au trecut și aceste momente, ne-am călit, ne-am înțelepțit și un singur lucru aș menționa ca literă de lege pentru toate familiile din lumea asta - să facă tot posibilul să aplice o rutină copilului și  să mențină ca oră de adormit copilul intervalul între 20.00 și 21.00 în primii 4-5 ani de viață. Și noi mai avem de lucru la acest obiectiv, dar cred cu tărie că e spre binele și spre sănătatea tuturor din familie deoarece copiii sunt extrem de dependenți de părinți  în primii ani și orele  ce poți să le folosești pentru tine în intervalul 21.00-23.00 sunt alocate uneori copilului. Vorbim aici mai ales de familiie ce  ce au joburi de 8-9 ore pe zi, nu au posibilitatea de a lucra constant de acasă, nu au un program flexibil și locuiesc 7 din 7 zile cu odraslele. 

Cum spuneam, rutina e sfântă pentru ei. Dar și imprevizibilitatea e la cote înalte cel puțin în primii 2-3 ani de viață. Sunt extrem de  multe achiziții dobândite în primii trei ani, iar ei își pot schimba, funcție și de temperament și de ritmul de viață al familiei orele de somn foarte ușor. Mulți părinți se plâng că și-ar dori ca programul de somn al copiilor să fie mai sănătos, să reușească să-și adormă copiii mai devreme , dar nu iau în calcul multe variabile ale acestei ecuații. Poate ecuația cea mai grea pentru părinți. Mai ales pentru părinții ce au copii ce nu adorm oricând, oriunde, cu oricine. Lipsa de somn poate aduce de ambele părți oboseală cronică, plâns, deficiențe de atenție, agitație excesivă, morocănoșenie, diverse boli, irascibilitate , în unele cazuri mai grave - chiar divorțuri, aplicarea unei educații mai dure, punerea la dispoziția copilului a telefoanelor, tabletelor, desenelor animate deoarece lucrurile chiar pot scăpa de sub control în casele în care se doarme puțin.   

Revenind la imprevizibilitatea copiilor mici și la tehnici de a menține  niște ore rezonabile de adormire, mărturisesc că schimbări majore în bârlogul nostru în materie de somn au survenit când am început eu munca. Daria a fost un copil  ce a adormit de obicei devreme, 19.00-20.00-21.00  mărindu-și intervalele  orelor de adormit pe măsură ce a mai crescut. Rutina a fost riguros respectată de noi, chiar și vara în primul an de viață, când toți ieșeau și erau la locul de joacă, ea la 19.00 era în casă deoarece știam că dacă îi depășeam acea ora magică a somnului, adormea mai greu și preferam să fim la 19 în casă ca  toate  acțiunile să fie bifate, iar la  19.30 - 20.00 în miez de vară , până la vârsta de un an, ea dormea. Ce-i drept, trăgeam și draperiile că era lumină intensă încă afară, dar încercam să găsim soluții să ne organizăm să-i respectăm ritualul.  Au mai fost excepții în cazul bolilor, diverselor evenimente când adormea mai târziu și paradoxul acelor momente era că , indiferent de ora târzie la care adormea, tot matinală era. Așa a fost ceasul ei biologic de la naștere. Ca o paranteză a fost această explicație deoarece mulți îmi spuneau că se trezea așa de dimineață deoarece o băgam la somn prea devreme.  Din contră, se trezea la aceleași ore. Dacă citim mai mult despre ceasurile biologice,  vom înțelege mai bine principiile somnului mai ales  la copiii mici.

Când am început munca, ea a fost extrem de revoltată din cauza acelor schimbări, plângea mult ziua, stătea la ușă , seara era extrem de morocănoasă cu mine și-i sărea țandăra din orice,  nu mai accepta să adoarmă așa rapid , iar noaptea se trezea constant să mă caute, să  simtă că poate să ma fure puțin din timpul mamei. E crunt pentru copii, mai ales pentru cei  mai trăitori, mai atașați de mame să gestioneze acele stări interioare. Nu e vorba aici de copii mai alintați, mai răsfățași, mai neplimbați, mai nestat cu alte persoane , ține strict de structura lor interioară. E fix ca la noi adulții, unii sunt mai cerebrali, alții mai emoționali, mai sensibili.

Și uite că am trecut printr-o primă perioadă când s-a stricat fengshuiul orelor de adormit devreme seara, mai exact la 20.00. S-a mai decalat un pic intervalul, iar tranziția și acceptarea ei la nivel psihologic că eu trebuie să plec toata ziua la serviciu au durat câteva luni. Am reușit ulterior să revenim la o ora mai blândă de a o adormi, apoi a urmat o altă schimbare majoră pentru ea , intrarea în colectivitate la grădiniță, automat, somn prost noaptea, tantrumuri seara când ajungeam de la muncă. Partea bună a fost că nu a coincis începerea muncii mele cu începerea grădiniței. Cunoscându-i foarte bine temperamentul, am preferat să o las cu cineva cunoscut până se obisnuiește ea cu ideea că eu voi sta 8-9 ore la serviciu, apoi să trecem la next level, deoarece furia și gestionarea ei interioară erau și mai greu de digerat. Ține strict de temperamentul copilului , de nivelul lui de atașament, de trăririle și comportamentul lui față de mamă, tată. Era de așteptat să urmeze aceste etape mai dificile și  să aplicăm o integrare treptată deoarece vorbim despre un copil ce a plâns până la 1 an și 5 luni la orice persoană care voia să o ia în brațe, accepta cu  minimă indulgență pe apropiații din familie și cam atât. Și acum o aud parcă  cât de tare plângea dacă cumva  îndrăznea cineva să-i intre în spațiul personal. Tot acest proces treptat a ajutat-o enorm, s-a mulat după dezvoltaea ei neurologică din acel moment, iar acum e un copil extrem de independent și curajos în a comunica cu oamenii.

Partea bună cu grădinița este că după ce s-a acomodat și cu acest capitol, seara la 19 adormea, atât de mult o copleșea programul prelungit de peste zi.  Grădinița m-a ajutat și pe mine foarte mult să practic trezitul la 5-6 , iar seara era magie deoarece de la 20.00 puteai face ce voiai deoarece copilul dormea buștean. Acest lux venea la pachet și cu un program al părinților de la 08.00 // 08.30 deoarece o duceam de dimineață la grădiniță. La 18.00 eram deja acasă deoarece când ai flexibilitatea jobului și voința de a merge așa de dimineață, îți rămâne timp seara să petreci cu membrii familiei, să ieși chiar și afară, să iei și cina, iar cel târziu la 20.30 să fii în pat. A fost extrem de benefică acea perioadă pentru mine deoarece la 21.00 -22.00 dormeam și au fost cele mai odihnitoare ore. Eram extrem de odihnită dimineață, binedispusă, luam micul dejun împreună și era  un ritm sănătos din multe puncte de vedere. Fengshuiul s-a stricat iarăși  din cauza multiplelor boli pe care Dărioasa mea dragă le-a tot colectat, dormea prost noaptea, ziua era un talmeș balmeș la somnuri, automat seara nu mai știai cât, cum , unde doarme. După aproape 4 luni de colectivitate, am spus pas la grădiniță pentru o perioadă deoarece ecuația 4 zile mergea la grădiniță, 7 zile bolea nu prea se plia cu sănătatea noastră fizică și psihică, așa că am luat o pauză onsite ca să ne mai punem pe picioare și ea, și noi. Mereu trebuie să fie un echilibru  între nevoile copilului dar și cele ale părinților. Dacă mama nu e bine,  e extrem de obosită, dacă tatăl nu se implică și el în creșterea copilului, dacă nu se caută un ajutor , vor apărea în timp diverse conflicte, răciri, dezechilibre în educația unui copil. 

A fost o decizie extrem de bună, deoarece ne-am pus cu toții pe picioare , dar iarăși s-a stricat fengshuiul la capitolul ora de adormit odrasla. Pe fundalul unei  regresii la somn pe timp de noapte din cauză pasiunii de a vorbi a odraslei și de a petrece mai mult timp cu mama ei, eu m-am cam lăsat păgubașă  cu manifestul meu intens de a mă  trezi extra devreme din cauză că nu îmi îndeplineam numărul de ore necesare de somn și automat nu mai reușeam să mă trezesc de dimineață, cum pocedam în lunile trecute. Dormeam mai mult, dormea și odrasla mai mult, ne trezeam mai târziu, plecam la muncă mai tîrziu. I se decala ora de adormire și la prânz deoarece personalitatea ei e pe măsură ce trece timpul mai puternică și uneori are ambiții mari de a adormi după 13.30 - 14.00 . Automat, seara va adormi după 22.00. Mare parte din copiii  ce  dorm la prânz peste 15.00//16.00//17.00 vor avea dificultăți în a adormi devreme seara. 

De ceva vreme, a depășit regresia de a se trezi noaptea pentru a recita poezii, a cânta sau a vrea să mănânce și e un bun prilej pentru noi toți din  bârlog de a ne trezi la 6, de a avea timp să luăm micul dejun, ca la 8 să fim deja la muncă pe baricade. În perioada de pauză de la grădiniță, timpul copilului, în măsura posibilităților trebuie ocupat cu multe activități, cu câteva ore bune de ieşit afară deoarece acasă consumă mai  puțină energie decât în mediile externe. Exclus un interval mare de timp la TV, calculator , desene deoarece și aceste mijloace agită extrem de mult creierele copiilor, servit prânzul la 12.00, iar la 12.30 ar trebui să fie deja în pat penru somnul de prânz. În cazurile fericite dacă adoarme  la 13.00 // 13.30 , îi e suficient să doarmă până la 14.30, maxim 15.00. Încercăm în ultima vreme să o trezim pe Daria deoarece are tendință să doarmă până la 16.00, 16.15 și automat , iarăși revenim la dificultăți de a o adormi devreme. E oarecum vital să scoți copilul la o plimbare de o oră  afară, de preferat mers pe jos sau cățărat,  ca să-și consume energia, să încerci să servești cina la cel târziu 19.00 - 20.00 , să eviți să-i dai mâncăruri grele, dulciurile ar trebuie excluse dupa 19.00. Ideal ar fi cu acest plan să reușim cumva să fim în pat cu copilul la 20.00 ca cel târziu la 21.30 să doarmă.  Ora 20 poate fi considerată extrem de exagerată , dar lejer poți petrece o oră, o oră jumătate  să adormi copilul. Și accentuez ideea ca să închei simetric această postare, somnul la copiii mici poate fi una dintre cele mai mari provocări ale tale ca și părinte în primii ani de viață. Mai ales că trăiesc   pe propria piele scenariul în care mă bag în pat la x oră, urmează povestea enunțată de vreo 4-5 ori, apoi ritual de mers la toaletă, apoi băut apă, apoi pupat  pe toți membrii bârlogului, apoi cerut bonus  încă o enunțare de poveste, apoi aranjat toți ursuleții, apoi  mângâiat de fac scurt circuit la antebraț, apoi într-un final adormit.  Creierul părintelui o poate lua pe alocuri razna dacă nu e mâncat și  suficient antrenat. 

Concluzia e următoarea, dacă vrei ca și copilul să-și adoarmă devreme pe termen lung,  trebuie încă  din primele luni, ani de viață să fii atent la orele la  care adoarme, să-i respecți rutina, să ignori întrebările în miez de vară, dar de ce duci copilul așa devreme la culcare, să accepți  transformările, achizițiile, perioadele lui mai grele și să nu-i impui nici lui, nici ție limite exagerate, să fii perseverent, să încerci unde e posibil să ajungi la ore rezonabile acasă de la serviciu, să ai răbdare, să ceri ajutor de la mame, bunici, prieteni, doamne cu treburile casnice ,  să fii mereu atent la echilibrul din familie , la ritmul fiecăruia și la nevoile reciproce. Toate aceste eforturi vin cu acel lux la care visează multe familii, să le adoarmă copilul devreme, să aibă un moment de respiro deoarece dragii de părinți au și ei nevoie de odihnă și de momente de respiro.  

Nopți cu somn liniștit!