Mersul pe jos face piciorul frumos și zâmbetul luminos

În ultima vreme, am practicat mersul pe jos în jur de o oră pe zi. E o terapie foarte bună de a scăpa de tensiunea acumulată, de a-ți aerisi mintea, de a medita asupra chestiunilor cotidiene, de a dobândi multă energie și de a ajunge acasă fresh de portocale. E ca un medicament pentru creșterea nivelului energetic. Mai e și gratuit. Dormi mai bine și te trezești binedispus.

Trebuie să recunoaștem că viața într-un oraș ca București este de multe ori supusă unui ritm extrem de alert, suferim de boala lipsei de timp, de morocănoșenie, de stres, de lipsă de energie seara când ajungem acasă. De multe ori, suntem prinși în această vâltoare și trebuie să ne căutăm diverse strategii de a nu pica în această letargie contagioasă. Replicile de genul sunt obosit, nu mai am chef îmi mai dau uneori târcoale dar după ce servesc o porție de mers pe jos, sunt parcă alt om.
Zilele trecute în timp ce practicam acest sport, mă gândeam la firul epic  din Orbi de Petronela Rotar ce prezintă etapele unei relații toxice și decizia personajului feminin de a face terapie pentru a înțelege cum a ajuns acolo, ce să facă să iasă din acel cerc vicios. E o carte pe care mulți dintre noi ar trebui să o citească deoarece de multe ori toxinele sunt prezente în relațiile de prieteneie, în cupluri și în familiile din jurul nostru. Sacrificii, frustrări, vorbe urâte aruncate, lipsa de respect sunt câteva dintre exemplele care poate uneori sunt prea des întâlnite, iar curajul de a face terapie e de apreciat deoarece poate aduce liniște, decizii mai înțelepte, o viață mai frumoasă, dar toate acestea cu eforturi depuse de cel care alege această cale.  Terapia scoate din noi mult balast și durere din trecut, în cantități mai mari sau mai mici, depinde aici de viața fiecăruia,  ajută să ne educăm pe multe planuri și să avem grijă de noi ca persoane, atât fizic cât și psihic. Dacă e prin preajma noastră și un copil, e și mai necesară această curățire în prealabil  mai ales în mediile agitate unde nu există un echilibru și un punct comun între părinți. Multe dintre bubele și balastul ce se adună pe măsură ce trec anii pornesc practic din anii copilăriei, din relațiile pe care noi le dezvoltăm cu părinții  sau cu bunicii , din modul în care au fost create bazele atașamentului, iar mai târziu mare parte din deciziile pe care le luăm, trăiri noi ce survin din subconștient se explică și din experiența copilăriei și adolescenței noastre.

Pentru mulți oameni, a merge la terapie e  chiar o rușine și evită să vorbească deschis despre asta.  De multe ori o traumă, o experiență negativă îi pot îndrepta sprea această etapă.  Dar sunt și oameni ce pot trăi o viață întreagă adoptând aceleași tipare, comportamente nesănătoase, căutând familiaritatea în lucruri ce poate nu sunt chiar normale dar așa au fost obișnuiți, învățați.  Pot rămâne o viață în aceste roluri. Suntem liberi de altfel să alegem ce credem că e mai bine pentru noi.
Și uite cum o scurtă recenzie modestă e gata după un mers pe jos.  Gândul zboară de la cărți la planuri de decorare interioară, la planificare de concediu sau la idei de noi jocuri pentru odraslă.  Zilele se încheie frumos cu gânduri bune şi cu o stare de spirit interioară armonioasă.
Să  mergem mai mult pe jos că e sănătos , face piciorul frumos şi omul mai luminos!