Cum depășesc zilele mai vulnerabile ?
M-am asigurat că am tot arsenalul de supe, legume, fructe, gustări pentru odraslă și mi-am permis să iau o pauză, să mă relaxez căci merit cu vârf și îndesat.
Am preparat un fresh de portocale că na încă nu sunt complet refăcută după gripa ce mi-a dat și mie târcoale, apoi m-am îndreptat către spațiul meu SPA.
Recunosc că sunt genul de persoană mai sensibilă care trăiește, poate mult prea intens unele momente, dar ce să fac? Așa m-a lăsat Doamne Doamne pe pământ. Și ușor anxioasă când se îmbolnăvește odrasla. De aceea practic exercițiul exprimării când trec prin perioade mai grele, mai intense din punct de vedere fizic cât și emoțional. Cred cu tărie că orice balast pe care îl depozităm în interioarele noastre va ieși la suprafață înmiit atunci când ne vom aștepta mai puțin. Sub forma anxietăților, insomniilor, nodurilor în gât...
Suntem ce-i drept o societate care are încă stema rușinii și hobby-ul de a arăta în dreapta și în stânga cât de bine îi merge, dar nu vorbim la fel de deschis despre greutăți. Nu trebuie să uităm că autenticitatea ne face mai umani, mai empatici. Are loc un schimb mai frumos de energii în univers când împărtășim unii cu alții greutățile cât și frumusețile vieții.
Organismul mi-a fost zguduit intens în luna ianuarie, prin natura jobului și a responsabilităților diverse. Boala recentă a copilului care a venit la pachet cu câteva ore de somn în prima parte a săptămânii a contribuit și ea la un dezechilibru interior. Haosul din casă, blocarea la domiciliu m-au dat un pic peste cap, dar treptat încerc să îmi revin. O iau încetișor.
Niciodată probabil nu vom putea experimenta stări mai vulnerabile dacă nu trecem și prin episoade mai dificile în viață. Unele controlabile, altele mai puțin. În calitate de mamă , de femeie, am zile în care se cer lucruri mărețe de la mine la job, iar acasă trebuie să fiu în good shape. Apar uneori și elemente total neprevăzute în peisajul zilnic care mă zguduie maxim încât simt că nu mai pot.
Mă închid în cameră și mă las să plâng. Mă descarc, e cel mai bun panaceu pentru suflet. Scot din mine un pic de furie combinată cu frustrare, frică, supărare, neputință, indignare și mai eliberez corpul atât de tensionat.
Stau la o vorbă cu mine asigurându-mă că nu e nimic anormal pentru faptul că mă simt cum mă simt. Am tot dreptul din lume. Sunt sinceră cu mine și știu că vor veni curajul și puterea care mă vor ajuta să revin la forma mea mai bună.
Mă închid în cameră și mă las să plâng. Mă descarc, e cel mai bun panaceu pentru suflet. Scot din mine un pic de furie combinată cu frustrare, frică, supărare, neputință, indignare și mai eliberez corpul atât de tensionat.
Stau la o vorbă cu mine asigurându-mă că nu e nimic anormal pentru faptul că mă simt cum mă simt. Am tot dreptul din lume. Sunt sinceră cu mine și știu că vor veni curajul și puterea care mă vor ajuta să revin la forma mea mai bună.
Am răbdare și mi-aduc aminte că nu sunt un roboțel și nu e nimic grav dacă am parte și de astfel de scenarii. Vorbesc cu o prietenă dragă inimii și sunt sinceră cu ea. Îi mărturisesc cum mă simt, ea știe atât de bine să mă asculte. Facem împreună haz de necaz și uite așa se mai dizolvă aceste emoții grele.
Cu toții avem zile mai mai bune sau mai nebune. Diferența e că unii vorbesc mai deschis despre ele, alții sunt mai reținuți. E dreptul fiecăruia să aleagă orice îi aduce curajul și forța să învingă și aceste zile mai urâcioase.
Să nu uităm niciodată că momentele grele din viață aduc esență în noi și mult curaj!
Mai jos o recomandare cu un discurs susținut de o femeie faină - dacă apucați să faceți acea baie spumoasă.
Să ningă cu mult curaj!
Comentarii
Trimiteți un comentariu