Despre somnuri și rutine

Rutina  la copiii mici e sfântă.  Practicarea ei constantă , deși de multe ori poate fi extrem de obositoare și pune pe noi presiuni riguroase,  vine la pachet cu o  dezvoltare emoțională și fizică benefice. Cu un echilibru armonios în sânul  unei familii cu un copil sau mai mulți.  

Vacanța de Crăciun și relaxarea mea în ce  privește ora de adormire a  odraslei au adus haos în bârlog în ultima vreme. Am fost mai mereu genul de părinte care a considerat că a adormi copilul  la o oră decentă aduce după sine extrem de multe beneficii. Am respectat un program de somn  multă vreme și am mai renunțat pe alocuri la el când erau vacanțele, weekendurile,  ieșirile în diverse medii sau când aveam eu sau ea  perioade mai agitate și nu reușeam să mă organizez pentru a respecta ora de stingere.  

De ce susțin ideea adormirii copilului un pic mai devreme? E un lucru  benefic în primul rând pentru el. Un anumit număr de ore de somn dezvoltă mai bine conexiunile lor neuronale, ajută la creșterea imunității. Copilul odihnit va avea mereu un vibe  energetic bun.   Apoi, noi părinții rămânem cu un pic de timp în plus. Dacă reușim să avem copilul adormit în jur de 22.00 , câștigăm niște intervale de timp în care mai putem face și ceea ce ne place. Sau efectiv să  dormim și noi  mai mult ca să ne reîncărcăm bateriile. Să citim, să ne uităm la un film.  Să petrecem  timp cu cel de lângă noi. Să mai trebăluim prin casă. 

Pentru a reuși să avem o rutină a somnului pe termen lung, sunt necesare doze mari de  constanță, perseverență și fermitate. O relaxare profundă poate duce la scenarii în care copilul ajunge să adoarmă la 23, 23.30, chiar  și la miez de noapte. Nu e atât de dificil când suntem în concediu maternal, când avem un job pe cont propriu sau cu program flexibil, când copilul nu merge la școală sau grădiniță.  Când nu suntem interesați și de alte lucruri și nu ne deranjează să ne adoarmă copilul atât de târziu. 

Dar atunci când atât părintele, cât și copilul au a doua zi un program, e esențial să existe o rutină seara și o reducerea a stimulilor în casă în jur de 21. Treaba asta cam trebuie făcută constant și avem nevoie să tragem haina siguranței , a fermității peste noi  și să repetăm perseverent aceste acțiuni observând treptat că  odrasla începe  să înregistreze  acest ritual. Multe familii, pe măsură ce copiii înaintează în vârstă mărturisesc că au parte de un scenariu crunt  seara în sensul că le adorm copiii foarte greu.
Nu trebuie să uităm că un copil la 2-3-4-5-6 ani are încă nevoie de multă atenție din partea unui părinte și de multe ori nu vrea să se bage la somn deoarece părintele vine extenuat de la serviciu și nu reușește să se conecteze profund cu al său copil , drept pentru care copilul trage de timp ca să mai aibă parte de acel timp prețios, de  atenția părinților. Copiii nu mai petrec prea mult timp afară pe înserate, unii chiar deloc în sezonul rece,  deoarece părinții ajung târziu acasă. O plimbare cu bicicleta, un joc de-a prinselea sau ascunselea, un ceai servit pe balcon la temperaturi minime, un board game sau tot felul de activități ce implică contact uman cu părintele nu mai sunt des practicate deoarece de multe ori extenuarea și ritmul alert în care este prins un părinte își spun cuvântul.   Nu ne mai jucăm , nu mai avem resurse deoarece  muncim mult, petrecem ore îndelungi în afara casei ,  iar unele joburi chiar ne secătuiesc de energie. Și apoi avem tendința de a ne întreba de ce oare sunt așa agitați copiii, de ce nu se mai liniștesc? De ce sunt Domnule copiii ăștia așa obraznici?  De ce adorm atât de greu? Deoarece au nevoie la vârsta lor de acțiune, de joc, de multă energie vie din partea noastră, de un ritual,  de diversitate, de alergat afară, de râs, de calitate , nu de cantitate.  De atenție și de dragoste.  Mai sunt şi cazurile de copii pe care oricât i-ai obosi, adorm foarte greu. Acolo sunt indicate clar relaxarea şi lăsarea gărzii în jos. Şi acceptarea copilului aşa cum este.

Dacă am reuși să ne găsim resursele să petrecem calitativ acele ore cu ei când ajungem acasă și ne-am focusa strict pe asta,  poate că ar merge și ei mai liniștiți la somn și ar adormi mai devreme.
Pornind la drum cu această teorie personală, sunt în prim proces de revenire la o oră de somn mai de bun simț și recunosc că multă răbdare e necesară ca să schimbăm o rutină. Starea mea de sănătate nu m-a lăsat să fiu în formă maximă pentru a pune în aplicare jocuri mai intense, mai consumatoare de energie pe înserate, dar încerc să mă gândesc peste zi ce am putea să facem  seara în cele două ore înainte de somn. Lucruri care-i plac și care o obosesc. De la a picta la a ne ajuta de-a restaurantul, de-a coaforul, jocul cu pionii, cu păpușile. Dans şi ascunselea. Jocuri în care încerc să mă implic activ și energetic cât mai bine pentru a-i umple paharul.
În jur de 21.00, luminile se sting în casă și rămânem cu cele de veghe. Începe ritualul răsforirii cărților unde e necesară și acolo o energie vie intensă. În a doua parte a ritualului, apelez la http://povestilecristinei.ro/illustration/keszeg-agnes-cantec-pentru-mama/, un loc magic cu povești audio. După vreo două trei, încep cerințele ei sisifice, vreau apă, vreau lapte, vreau la baie, vreau pup, vreau aia, vreau cealaltă. În aceste momente, creierul meu o ia la sănătoasa căci simt cum rămân cu doze infime de răbdare. Dar mai știu că urmează somnul, respir pe furiș adânc, îmi îndeplinesc sarcinile cu stoicism și cu evlavie și încet, încet se întâmplă minunea. Mă dau jos din pat cu bucurie că  am un pic de timp al meu și că odrasla mea dărioasă doarme așa liniștit. Mă uit la ea că doarme ca un îngeraş , o sărut dulce şi fug la ale mele sau pur şi simplu  dorm să-mi refac stocul de energie.
Revenind la rutină, este mai prezentă de obicei în familiile în care se încurajează munca în echipă între părinți deoarece în timp ce unul îi asigură odraslei acele ore de calitate de joacă înainte de somn, celălalt  trebuie să pregătească masa, să mai trebăluiască prin casă.  Sau să existe alt ajutor dacă unul dintre părinți ajunge mai târziu de la job. E mult mai greu să te joci implicat dacă paralel ai mai multe sarcini administrative şi nu e o trasare clară cu ceea ce face unul sau altul.
Aș mai avea ceva de adăugat ceva despre rutină. Se construiește greu într-o familie, se menține cu provocări, dar susțin ideea că mai sunt momente când mai și trebuie încălcată. Când mai putem pune un film pe la 21 și să ne băgăm cu toții la somn  la miez de noapte. Când mergem cu copilul în vizită și ne lăsăm să ne simțim bine fără a sta cu ochii pe ceas. Când ne mai reunim cu gaşca la noi în casă şi nu stăm cu ochii pe ceas. Când avem parte de zilele acelea în care ajungem acasă extenuați și supărați după job și e chiar sănătos să renunțăm la presiunea orelor la care adormim copiii.
Capitolul somn la copil e un subiect de cursă lungă și foarte provocator. Putere , inspirație , energie ,  respirație adâncă, răbdare să avem ca să ne adoarmă copiii !