Provocări în cuplu

..

Pe măsură ce trece timpul și observ  diverse povești ale cuplurilor care mă înconjoară, realizez că noi facem parte dintr-o generație în care  provocările de a rămâne până la adânci bătrâneți împreună sunt din ce în ce mai mari. Cu sinceritate cred că lucrurile se pot schimba de la un an la altul și relațiile se pot răci sau solidifica funcție de experiențele ce ne sunt date. De nivelul nostru de conștientizare. De polaritățile dintre parteneri.

Așa cum tare frumos mai spunea Părintele Vasile într-o predică ținută în fața unor tineri prospăt căsătoriți, el și ea trebuie mereu să  aibă  o grijă constantă de celălalt, să știe unul de altul, să comunice constant, să se ajute reciproc. Să nu uite niciodată de empatie, să-l simtă pe celălalt. Să existe respect , dar și  o doză de sacrificiu înțelept. Să-și exprime fiecare dorințele și frustrările, să-și accepte fiecare diferențele și să vorbească fără frică despre ele,  să ceară ajutor când sunt în momente de cumpănă. Să nu încerce să se schimbe radical unul pe altul.  Să nu uite de micile suprize din cuplu. Furia înăbușită într-un cuplu, frustarea acumulată, uitarea unul de altul, neglijrea reciprocă, vorbele urâte, dorințele diferite pot fi premisele unei îndepărtări și a unor rătăciri garantate. Procesul are loc treptat și de multe ori, putem să nu fim conștienți de el în tot acest tumult cotidian.

Trăim și într-o societatea cu ambiții mari, căutăm trăiri mărețe și povești de basm, ne ghidăm după niște  valori și contracte inconștiente aduse în relație. Și ne mai trăsnește și viața uneori cu lovituri în fața cărora uneori nu știm să reacționăm. Se produc declickuri și te trezești străin de cel de lângă tine. Și te întrebi de ce....Ce cauți lângă el sau ea. Ne îndreptăm spre vremuri în care relațiile sănătoase vor fi din ce în ce mai rare. În care separările vor curge cu duiumul.

Provocări sunt la tot pasul și niciodată nu e bine să judecăm o relație din exteriorul ei. Să evităm  să ne dăm cu părere sau să împroșcăm cu sfaturi. Pentru mine,  una dintre marile provocări a fost apariția copilului. Fluxul relației s-a schimbat radical, au curs momente mai bune sau mai nebune cu extrem de multe lecții primite, dar după aproape 3 ani, am ajuns la un echilibru. Echilibru cu un nivel de șubriditate ridicat deoarece poate fi  doborât foarte ușor dacă nu-l întreținem. Partea bună e că în tot acest proces de a face lucrurile cât mai bine în calitate de părinți și de a menține vie și relația de cuplu, am descoperit  împletituri frumoase ale individualităților noastre diferite. Nu ne-am rătăcit, nu ne-am uitat. Nu ne mai definesc săruturile dese, ținutul de mână, orele petrecute în nesimțire unul în preajma celuilalt, dar încă ne leagă sentimente nespuse și o înțelegere profundă din priviri. O sensibilitate profundă. Sinceritate și respect. Exprimarea deschisă a  nemulțumirilor.

Un alt set de provocări  complexe în ultimul an l-a constituit și  procesul de achiziție a  unei case. Este tare frumoasă această dorință de a avea un colțișor al nostru, dar și anevoiosă. Vine la pachet cu atâtea divergențe, diferențe, tensiuni și provocări.  Există și scenariul în care unul se retrage din acest proiect și celălalt se ocupă mai de toate și atunci șansele să nu ajungi la  tot felul de emoții negtive și conflicte sunt poate mai mari. Dar să nu uităm că partea cea mai frumoasă în dezvoltarea unei relații ,  în procesul de creștere a unui cuplu este ca ambii să participe activ în acest periplu. Ajută la solidificarea relației, la o nouă  reconfigurare a rolurilor, la o maturizare și la o creștere a rezistenței pentru noi seturi de provocări ce ne sunt pregătite în viața asta frumoasă.  Avem de a face cu un dans al relației. Toate aceste elemente noi păstreză viu focul unei relații. Dar îl poate și stinge în intregime.

De ce achiziția unei case poate fi o provocare complexă ? Deoarece fiecare poate vedea niște lucruri mărunte în mod  diferit. Unul vrea locația x, altul vrea locația y, unul vrea  un anumit spațiu, altul vrea vedere. Unul vrea decomandat, altul semidecomandat.  Unul vrea etaj superior, altul inferior.Unul vrea casă, altul apartament.  Unul culore, altul albitură.  Unul e comod, altul resuscitat. Unul timid, altul curajos. Unul econom, altul larg la pungă. Unul stresat, altul și mai stresat. Unul cu faianță x, altul cu faianță y. Unul nepriceput, altul exigent. Unul perfecționist, altul mai relaxat. Câte elemente în această ecuție...Toate acestea pot aduce mult balast în relația de cuplu, multă furie  deoarece în acest proiect de achiziție, descoperi elemente noi care nu-ți convin despre tine, despre partenerul tău , despre reacțiile tale , despre ale lui în anumite situații. Reacții ce uneori pot fi chiar letale dacă nu avem în vedere constant că diferențele sunt normale și există soluții în fiecare scenariu dacă apelăm la calm,  la comunicare și mai cedăm de ambele părți. Pe de altă parte, exprimarea personală a dorințelor  e un lucru extrem de sănătos  deoarece membrii relației nu se anulează și e normal ca fiecare să vadă lucrurile într-un fel diferit deoarece noi la bază suntem extrem de diferiți. Partea frumoasă a acestei provocări e că unii reușesc să împletească frumos aceste dorințe fără să-și anuleze sinele și să ajungă la un consens prin comunicare și negociere. Alții se anulează în întregime și preferă să lase pe unul sau altul să se ocupe integral de acest proiect pentru a nu ajunge la divorț. Mai sunt și  cei care se retrag natural din această ecuație deoarece nu au preferințe / dorințe prea mari și au încredere mare în partener că va lua deciziile cele mai bune. Dacă partenerul care decide să se implice total în acest proiect  mai rămâne cu energie după această experiență și nu o ia pe arătură reproșându-i celuilalt că nu s-a implicat mai deloc,  avem de a face cu un scenariu sănătos și acceptabil.  Și sunt și acei care o iau pe căi separate.
Fiecare cuplu e atins de provocări mai devreme sau mai târziu. Mai ușoare sau mai grele. Să ne oprim din când în când din goana cotidiană şi să aruncăm un ochi asupra provocărilor care ne-au trecut pragul. 
Sănătoși să fim și curajoși!