Nu pot să nu-mi imaginez cum ar fi fost daca ai fi fost

Închid ochii și-mi imaginez cum tu, tată și mamă vă urcați în autocar și veniți la noi . Cum mă trezesc cu noaptea în cap și vă aștept atât de entuziasmată. De dor și de nerăbdare să stăm de vorbă. Cum tu , tată , mă îmbrățișezi și mă faci să râd cu ale tale glume. Când erai în viață, râdeam de tine și de glumele tale chinuite, dar acum îmi vine să plâng că nu mai ești să le spui și pe alea.   Mi-e dor de chipul tău. Mi-e dor să te aud. Mi-e dor să stăm cu toții la masa din bucătărie , să râdem și să ne vezi ce frumoși și bucuroși suntem de ceea ce avem. Mi-e dor să mai faci o boacănă. Mi-e dor să știu că pot adormi seara cu inima  liniștită că ai grijă de mama. Mi-e dor să-mi faci morală, mi-e dor să râd cu tine și de tine, mi-e dor să mă îmbrățișezi.

Nu pot să nu-mi imaginez, tată, cum inima ta ar fi fost invadată de o bucurie imensă când ai auzi-o pe Daria. Vorbește atât de mult, e atât de plină de viață. Era lumina ochilor tăi, era ființa pe care o iubeai cel mai tare. Dacă ai  auzi ce replici are, cât de veselă și vioaie e, nu ai mai pleca de la noi. Ai sta toată ziua cu ea, te-ai plimba, te-ai juca cu ea și ai fi topit. Dar simt că tu ne vezi și ai mare grijă de noi  deoarece mereu la noi în bîrlog e liniște și armonie, e bine și frumos. E ceva special , iar Daria are o simțire aparte și ne copleșește continuu cu sensibilitatea ei ce i-a fost dată de la Dumnezeu.

Nu pot să nu-mi imaginez ce bine ar fi fost și ne-ar fi fost să fii şi tu cu noi...