Iubirea se mănâncă pe pâine în bârlog

La ceas de seară o auzi pe mogâldeața dărioasă  strigând pe un ton ferm - mami, tati, hai, pup a Daria, ubesc mami, ubesc tati. Ritualul  nocturn anulează orice urmă de oboseală, uit de crizele de peste zi, de furiile odraslei, de oboseala de la muncă şi se aştern bucuria, recunoştința şi iubirea peste inima mea. Când ne mai bate și pe umăr să ne îmbrățișeze sau ne așteaptă cu o moacă de ursuleț de pluș la uşă, inima ți-o ia  la sănătoasa. Când sunt iubiți şi încurajați să iubească, copiii parcă înfloresc. Şi noi pe lângă ei. Oricât de obosiți, furioși, nervoși am fi fost uneori în această călătorie părintească, a existat constant un manifest al iubirii la noi în bârlog, al calmului, al blândeții, al comunicării și al râsului.  Respectul,  evitarea certurilor în fața copilului, romantismul, joaca multă şi-au făcut culcuş  la noi în bârlog.  Primul an dărios a fost mai traumatizant deoarece am dormit extrem de puțin dar tot ne-am păstrat simțul umorului şi dorintă de a ne inunda odrasla plângăcioasă cu iubire, voie bună şi energie. Ne-a văzut, ne-a observat și a început să învețe încet ce înseamnă să fii iubit, dar să și iubești. Iubeşte să mănânce, să se joace, să danseze, să alerge, adoră să meargă în vizite şi să primească musafiri şi toate le face cu o poftă copioasă de viață. Trăiri intense în acest corp minuscul. Se trezeşte cu iubire, serveşte iubire la micul dejun, se bagă la somn tot cu iubire. E tare frumos să fii părinte de copil dărios.
 Să ne iubim pe noi ca să-i iubim pe ei.