Luna aceasta am primit mulți oameni la noi în bârlog, am umblat lerla cu odrasla, pe la prieteni, pe la bunici, pe la mătuși și unchi, pe la serbări, prin locuri frumoase foc ca să o citez pe Dărioasa mea drăgăstoasă. Am colindat și ne-am distrat. Ne-am făcut de cap și frumos a mai fost. Mers pe jos, mers cu mașina, dansat, distrat, fotografiat, mâncat, socializat. O lună plină de emoții frumoase. A venit ce-i drept la pachet și cu cearcăne în plus pentru noi părinții, cu mai multe doze de energie cu care a trebui să ne înarmăm și cu mai multe bagaje de făcut. Mulți kilometri străbătuți, gât răgușit de la animat odrasla pe parcursul călătoriilor, multe locuri noi în care am dormit, dar un principiu sfânt a fost respectat pentru a nu ne reîntoarce acasă distruși neuronal și fizic - meniul odraslei cât și orele de somn / masă au fost respectate cu strictețe, dulciurile nu au existat aproape deloc prin preajma ei. De fapt, este chiar realizabil și proiectul pe care mereu l-am susținut chiar de dinainte să am un copil - cel a de a evita dulciurile din comerț, ciocolata și zahărul în alimentația copilului până în jur de 3 ani și ulterior consumate cu moderație. Nici măcar expunerea la tehnologie nu e recomandată în opinia mea sau cu bun simț practicată deoarece e un fel de cacao tehnologică, agită și mai tare copilul de aceea sunt adepta jocurilor și a vorbitului neîncetat. Consumă părintele mai multă energie, dar e benefic pentru echilibrul copilului și asta se observă categoric și pe măsură ce mai crește acesta. E mai receptiv și mai atent. Plecările au fost organizate pe somnurile ei pentru a avea parte și de o gură de liniște în mașină. Ce-i drept aș fi ipocrită să nu mărturisesc că ne ajută enorm și autocontrolul dărios de a se autoliniști în locurile noi, de a-și asculta organismul când îi este somn, de a dormi și cu zgomote pe fundal, de a sta oriunde merge la mese, bucuroasă de orice îi este pus în față; entuziasmul de a-i vedea pe toți cunoscuții noștri și ușurința cu care se exprimă acum. Aportul nostru este că am practicat călătoria cu ea de la vârste foarte mici. A fost oarecum și călită în primul ei an de viață deoarece a dormit în multe condiții, au fost constant bunicile pe la noi, a fost casa plină mai mereu, a dormit și cu mici zgmote pe fundal, plimbată enorm de mult în marsupiu pe somnurile de peste zi, cu lumină ziua în cameră și cred că toate aceste lucruri fac procesul de acomodare / adaptabilitate un pic mai ușor.
Încă de când era mititică, am fost nevoită să citesc multe pe tema somnului (recomand acest site foarte util de unde am învățat câteva strategii și tehnici aplicate și mulate după temperamentul odraslei - http://bebedoarme.ro și alte două cărți de unde am implementat câteva idei - Programul de 90 de minute de somn pentru bebeluși / Cel mai fericit bebeluș din lume ) și am fost maniaci în a-i păstra ora de somn seara între 20.00 și 21.00. De asemenea, la cină am încurajat mereu mâncărurile ușoare. Vara eram în casă la 19 pentru ca Dărioasa noastră să-și facă somnul. Chiar și la 2 ani și câteva luni, ora ei de somn e tot pe acolo.
Somnul e implementat cu rigurozitate și în călătoriile noastre. Suntem extrem de exigenți cu acest ritual chiar dacă acest lucru a implicat și anumite sacrificii din partea noastră uneori, dar asta ne ajută să mai avem și noi un timp în doi, să citim, să ne băgăm și noi la somn devreme, să stăm la taclale fără odrasla pe fundal când suntem în deplasare, să ieșim în oraș după ce o băgăm la somn. Avem noroc cum spuneam mai sus și de abilitățile ei extraordinare de a-și asculta corpul când e obosită și de a accepta ideea de a o duce la somn devreme deoarece sunt și temperamente în rândul copiilor mici pentru care ritualul de adormire începe la 20.00, iar ei adorm efectiv la 22.00 / 23.00, indiferent de cât de exigenți ar fi părinții la acest capitol.
Somnul e implementat cu rigurozitate și în toate călătoriile cu odrasla. Susțin intens ideea de a încuraja călătoriile de la vârste mici deoarece se dezvoltă mult pe plan cognitiv, învață treptat limite, reguli. Ce e drept, noi ca și părinți trebuie să fim extrem de atenți la nevoile copilului, la felul lui de a fi deoarece uneori dac șiă nu ne cunoaștem odraslele cum trebuie, dacă nu le acceptăm sau dacă forțăm nota pe unele planuri, insităm prea mult cu anumite dorințe ce nu se mulează după caracterul lui și după felul de a fi al părinților, s-ar putea să avem parte de suprize neplăcute și de frustrări nedorite.
Să practicăm cumpătarea și înțelepciunea în așa fel încât copiii să fie fericiți și noi părinții liniștiți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu