Dragostea de părinte

În prag de Crăciun, nu cred că e bucurie mai mare pentru mulți dintre  părinți 

decât cea de a-şi avea copiii aproape. Crăciunul e despre naştere, despre vibrație , despre magie. În luna lui decembrie, părintele îşi doreşte să-şi revadă copilul indiferent unde ar fi acesta,  e nostalgic dacă el nu reuşeşte să ajungă acasă,  uită de oboseală şi de durere dacă le păşesc odraslele pragul, devin ca nişte titirezi şi au o rezistență de fier. Întineresc şi înfloresc. Zâmbesc şi glumesc. Cadoul cel mai valoros pentru ei e să fie efectiv cu sânge din sângele lor. Copiii să stea la masă, să servească din bucatele alese făcute de mamă , să bea din vinul servit  de tată, să deguste din pâinea făcută de bunica. 

Uneori , suntem prea tineri şi poate prea lipsiți de trăire şi de esență ca să mai conștientizăm toate aceste bucurii simple pe care le putem aduce părinților noştri. Ne lăsăm duşi de val şi poate că suntem şi noi obosiți, comozi să batem drum lung ca să fim lângă ai noştri părinți, frați, surori, bunici când ei chiar sunt în viață. Am trăit şi eu acest sentiment la început de lună păcălindu-mă  că ar fi mai bine să nu mai bat atâta drum pentru a sta doar trei zile cu gaşca mea moldovenească. Mi-am căutat motive şi am încercat să nu-mi ascult vocea inimii mergând spre calea rațiunii. Dar într-un final inima a avut de câştigat şi m-am trezit la realitate. O realitate frumoasă şi plină de esență: chiar de-aş fi la căpătul celălalt al lumii, aş face tot posibilul să ajung în prag de Crăciun la familia mea minunată , chiar dacă asta înseamnă să mă împart în 2-3-4 locuri.  Bucuria sufletească pe care o primeşti în schimbul acestor eforturi e inegalabilă, iar ultimele săptămâni în care am revăzut mulți oameni dragi mi-au demonstrat acest lucru. 

Ajunul a venit poate cu cele mai frumoase cadouri :  o vizită scurtă în Botoşaniul meu frumos la tatăl meu drag şi la bunica mea din poveşti ,  un cer atât de luminos cu nori pufoşi,  raze puternice  şi o pace interioară aparte simțindu-l pe tata ce parcă mi-a şoptit - ați făcut treabă bună că v-ați adunat cu toții. Este incredibil cum te poți conecta prin astfel de trăiri cu părintele tău. Să simți că el e acolo prezent în inima ta. Să te uiți la cer şi să-i zâmbeşi. 

Un ajun de Crăciun  frumos cu părinți, copii, bunici, surori, frați sănătoşi si voioşi!