Pastile de răbdare pentru a adormi odrasla, aveți?

Am ajuns la recordul de a fi extrem de răbdătoare în multe situații prin prisma rolului de părinte, dar întreg procesul de a o adormi pe Dărioasa mea dragă e tare anevoios. Dau firul poveștii înapoi și-mi aduc aminte că am avut multe perioade în care am apelat la tot felul de tehnici pentru a o adormi mai ușor. Marsupiul și wrapul au fost sfinte în primul an  și jumătate de viață deoarece mă chinuiam uneori și câte o oră, două să o adorm pe timp de zi. Îmi repetam atunci că abia aștept să crească deoarece va fi mai ușor , voi putea să vorbesc cu ea, o voi obosi mai tare.Va merge, va alerga , îi voi citi povești și cu siguranță va adormi mai ușor. Sau așa speram eu că va fi.  Fără să bănuiesc că acțiunea se va derula la alt nivel. Plânsetele la diverse grade de decibeli au fost înlocuite cu zeci de acțiuni diferite în procesul de adormire.

Scenariul începe cu ritualul de alegere a pijamalei. Citez: mami, mie nu-mi place pijamaua asta, eu o vreau pe cea cu prințese. Daria, aia este la uscat, poți alege cealaltă cu prințese. Dar eu vreau aia, mami. Ce nu înțelegi? O poți lua pe asta cu prințesa Sofia. Eu vreau Elsa. Elsa e la uscat, ai 3 opțiuni. Sofia, Minnie sau fluturașul. Alegi una până număr la 5 sau altfel, sunt nevoită să te îmbrac  eu deoarece este târziu și trebuie să ne odihnim. Bine,  hai că o iau pe Minnie. 

Acțiunea nr. 2 : Mami, acum hai să facem 5 puzzle-uri. Daria, hai să încercăm 3 de alea mici deoarece trebuie să ne retragem la somn deoarece avem o zi plină mâine. Mami, eu nu vreau să dorm. Vreau să fac puzzle. 5 puzzle-uri. Bine, Daria, hai să facem  3 puzzle-uri și după închidem lumina. Bine, mami, hai.

Acțiunea nr. 3: Închid lumina și ne facem comode că poate mă lovește și minunea ca odrasla să adoarmă buștean să mai fur și eu câteva pagini din cartea în curs. Mami, tu nu înțelegi că nu mi-e somn? Citim o poveste și dormim. Citim  și povestea , iar pe fundal e un șir îndelung de de ce-uri de mi se închid ochii , iar vocea începe să fie mai gravă. Daria, chiar trebuie să dormim. Mami, dar avem timp să dormim. Eu vreau să vină soarele, nu-mi place noaptea că trebuie să stăm în pat și să dormim. Eu vreau să mă joc, să fie zi. Nu noapte bună.  Daria, eu mă întorc și adorm că nu mai pot de somn.

Acțiunea nr.4 În timp ce mă prefac că dorm, mă bate odrasla pe spate și întreabă mami,da dormi? Vreau apă. Daria, ai apa lângă tine. Bea apă și ne auzim mâine de dimineață după ce ne trezim. Bine, mami, închid ochii și dorm, da. Vreun minut de liniște  în care eu sper maxim să adoarmă că-mi simt neuronii tociți. Dorință spulberată căci odrasla se ridică a neșpea oară în picioare. Mami, trebuie să merg la baie. Daria, du-te singură că te descurci, mă găsești aici dormind probabil. În drum spre baie, mai face o oprire pe la ursul din bârlog având și el o licărire de speranță că poate va adormi și odrasla într-un final. Tati, dormi? Aproape că am adormit și eu Daria, da. Fugi la nani. Și o aude mormăind pe fundal, dar de ce trebuie să dormim noaptea? Liniște în toată casa.

Urmează vreo 10 minute în care stă cu ochii în tavan și vorbește singură.

Acțiunea nu se mai știe numărul: se urcă călare pe mine - mami, dar aș mai vrea o poveste. Una singură. Și să aprindem lumina pe hol. Pauză la interlocutor gândindu-mă că va ceda și va adormi. Se ridică în picioare revoltată – mami, dar tu nu auzi ce zic? În acel moment îi spun extrem de ferm, Daria, este târziu și trebuie să ne băgăm la somn, își mai spun o poveste scurtă și după, indiferent de ce vei face, eu voi dormi deoarece sunt obosită și am nevoie de somn. Deja încep să mă enervez și știi că în acele momente, îmi vine să ridic vocea deoarece mi se încinge creierul și chiar aș vrea să adormim amândouă liniștite. Bine, mami , o ultimă poveste și facem nani, promit. Te ubec tare de tot , până la cer și la stele. Această ultimă replică din sceneta  ce se desfășoară în bârlog din ultimele săptămâni e magică și regenerează instant neuronii întinși la maxim. Pofta ei de a vorbi, energia, toate replicile spontane și dorința de a mai sta împreună sunt aducătoare de multă energie pozitivă și recunoștință de darul ce mi-a fost dat.

Concluzia mea este următoarea, pe măsură ce crește copilul, ai nevoie de resurse suplimentare cel puțin la acest capitol cu adormirea la ceas de seară. Imprevizibilul în ritualul lor de somn are cote înalte deoarece o săptămână, o lună, un an, pot adormi extrem de ușor , iar apoi să fii izbit de niște scenete de genul acesta încât devii tihuizat de cap. Mecanismul meu de apărare în acest scenariu este rutina  de a ieși zilnic afară înainte de somn, o oră – o o oră jumătate sau de a ne juca pe covor în serile ploioase. La 19.00 - 19.30 încerc să mă organizez să servim cina pentru a fi vitaminizată și în putere înainte de procesul de adormire. Urmează ritualul de dinainte de a ne retrage efectiv la somn, luminile stinse în casă în jur de 20.30 și orice urmă de gadget aducător de noi stimuli. Chiar dacă afară e încă lumină când mă bag în pat , prefer să urmez toți acești pași deoarece respectând aceste intervale orare, scenariul ca la 21.30, maxim 22 ea să doarmă deja e mai realist.  Așa mai câștig și eu un timp pentru mine , iar odrasla își face și numărul de ore indicat pentru vârsta ei.

Să fim sănătoși și să ne înarmăm cu răbdare și cu speranță că vor reveni scenariile cu ritual de adormire mai ușor. Sau când vor veni, odrasla va fi deja adolescentă în toată firea și mă va invita ea să mă retrag cu pași rapizi .
Să nu mai trăim în marea de proiecții și să revenim la realitate căci a avea un copil e o binecuvântare, dar e și extrem de greu la anumite capitole, iar dacă ne-am fi  aliniat corect așteptările, poate că nu ne pierdeam răbdarea chiar atât de ușor. 
Seri line, copile!