Scrisoare către fetița mea dragă

Draga mea Dăriuță ,

Peste ani și ani, ne vom aduce cu siguranță amândouă aminte  de aceste luni tulburi cu iz de Coviduț prin care am trecut. De stările anxioase din primăvară, de izolarea socială, de răceala buclucașă din martie  prin  care am trecut cu toții, de carantina la dublu, de tot felul de reguli ciudățele pe care le-am avut  uneori în bârlog  pentru a-i proteja pe cei vulnerabili și dragi nouă.

A trecut jumătate de an de când biroul mamei tale s-a mutat acasă, iar tu nu ai mai frecventat grădinița. 

A fost o provocare  pentru amândouă să învățăm să conviețuim  zilnic împreună.  

Relația noastră a trecut prin multe stadii și  simt că  împreună am creat o punte colorată între noi. 

Nu-ți pot mărturisi în cuvinte cât de bucuroasă și de recunoscătoare sunt că ești fetița mea.  Date fiind datele ecuației din ultimele săptămâni, ai fost  un copil tare bun și receptiv. O fetiță minunată.

Recunosc că nu aș fi reușit să-mi păstrez acel echilibru interior  fără imaginația ta bogată care  te-a ajutat să petreci multe momente singură  inventând povești când aveam eu treabă.  Fără  deschiderea ta  față de o  rutină riguroasă cu mese la ore  fixe și  orar constant de somn la prânz, nu aș fi reușit  să rezist acestei perioade.

Fără empatia ta care de multe ori m-a uimit având în vedere că nu ai împlinit încă nici 5 ani. 

În ultimele luni am  învățat tare multe una despre alta. 

Am  avut șansa să-ți cunosc mai bine temperamentul , să aflu mai multe  despre modul tău autentic de a fi,  despre sensibilitățile și atuurile tale, despre reacțiile pe care le ai în diverse momente cheie. Am învățat să te accept mai mult. Să conștientizez că mai avem de lucrat împreună pentru ca tu să înțelegi mai bine unele aspecte din jurul tău.  

Am învățat să fiu și eu mai des copil, să intru în mintea ta.  Să-ți ofer acele momente de conectare peste zi -  atît de necesare pentru a putea conviețui împreună mai liniștite.

Tu ai învățat despre mine că sunt un om înainte de a fi mama ta. Un om care are și el limite, responsabilități, nevoi, slăbiciuni și dorințe. Care  mai ridică vocea uneori când se enervează, care te lasă să te uiți la desene când nu mai poate. Care e foarte ferm când o cere situația. 

Ai învățat tare multe și despre paletarul de emoții din jurul tău - emoții mai bune, emoții mai puțin bune:  bucurie, tristețe, frustrare, furie, entuziasm, frică.

Am râs , am plâns împreună , ne-am ciondănit, ne-am împăcat , ne-am ținut în brațe. Ne-am supărat, ne-am îmbrățișat, ne-am cerut iertare. 

Au fost niște luni intense pe care nu le regret absolut deloc. Paradoxal, dincolo de greutatea pe care am resimțit-o și încă o resimt  uneori atât fizic cât și psihic,  mă  bucur că trecem prin asta  împreună. A fost un prilej  pentru amândouă de a căpăta o oarecare reziliență în diverse situații. 

A fost și încă este  un test pentru mine  de a-mi consolida temelia răbdării , de a mă dezbrăca de haina perfecțiunii și de cea a parentingului extremist. De a mai merge și după intuiție, după capacitățile mele fizice,  nu numai după sfaturile din piață. 

Luni în care am învățat să fiu mai  blândă cu mine  în  procesul tău de creștere căci altfel riscam să pic în niște prăpăstii urâte.

Tu la rândul tău ai avut șansa să înveți ce înseamnă responsabilitate , iar în prezent îți faci patul singură. Știi să faci ordine în camera ta când e absolut necesar.  Îți  strângi masa după ce mănânci. Ai învățat că mami a ta are nevoie și de acel timp pentru ea. Că mami și tati au nevoie și ei de acel timp împreună.

Ai înțeles  că a prinde  curaj  necesită uneori foarte multă răbdare, exercițiu  și expunere continuă și am încredere totală în tine că în curând vei reuși să adormi singură în camera ta. Ai învățat totodată  că a munci în echipă ne ajută să terminăm mai rapid unele sarcini pe care le avem de făcut prin casă.  Că a zâmbi des ne aduce frumusețe în inimă și pe chip. 

Ai mai învățat ce  înseamnă o zi de muncă la biroul mamei tale. De ce punem preț ca și familie pe banii pe care-i câștigăm cu trudă  în acele ore petrecute la serviciu. 

Am muncit împreună cot la cot, tu cu desenele tale, eu cu mailurile mele. Tu cu surprizele pe care le așterneai pe foaie pentru tati al tău, eu prinsă cu ședințele mele. 

Am învățat să fiu inovativă și să-ți pregătesc tot felul de cadre peste zi ca să te mai distrezi și tu deoarece ești copil și ai nevoie de joc , soare și culoare în viața ta. 

Mă bucur că am  trecut împreună  cu bine, sănătoase fizic cât și psihic,  prin aceste zile mai bune, mai nebune!

Sper să ne păstrăm acest echilibru  deoarece viitorul e  încă incert din multe puncte de vedere. 

Te iubesc , fetița mea dragă!

Mămica ta