Grijă și iubire pentru corpul nostru

În ultimii ani, încerc să lucrez mai mult la relația cu-al meu corp. Îl tratez ca pe o persoană de sine stătătoare și îi ascult semnalele atunci când mă anunță că are nevoie de câte un stop joc. Iau acțiune când e extenuat, obosit sau bolnav așa cum a fost recent. Ba mai mult, am învățat să-i arăt iubirea și respectul  printr-un set complet de analize anuale  de rutină, printr-o serie de ecografii și teste de bază ce ar trebui să fie obligatorii  după vârsta de 30 de ani.  Corpul trebuie să ne fie partener de lungă durată. Trebuie să existe o relație sănătoasă cu el : luăm  de la el multe resurse , dar niciodată să nu uităm să-i mai și dăm.

Fiecare om are un set propriu de valori.  Sănătatea e una dintre valorile importante  în familia mea. După ce termin de efectuat  investigațiile de bază pentru mine, îi încurajez și îi provoc și pe urșii mei dragi să  manifeste respect  pentru corpurile lor deoarece e minunat să transmitem acest obicei și copiilor noștri, și oamenilor dragi la care ținem.

Putem să ne  îmbrăcăm corpul cu cele mai cool haine, să-l ducem prin cele mai mișto călătorii, să-l adăpostim în  case  frumos decorate,  dar dacă nu suntem alături de el constant, nu  avem grijă de greutatea lui, de durerile pe care le resimt uneori  anumite organe, dacă nu știm să ne oprim din când în când să-l revigorăm cu câte o cură de energie,  vom plăti prețul acestei evitări pe măsură ce înaintăm în vârstă. 

În ultimele 4  luni, am lucrat  doar de acasă. Am observat  că al meu corp a fost de multe ori într-o relație extrem de dependentă cu nevoia frenetică de a mânca, de a ronțăi ceva, de a da târcoale abuziv frigiderului,  drept urmare s-a ales cu câteva kilograme bune în plus. E  o problemă cu care foarte mulți oameni care practică acest stil de muncă se confruntă - îngrășarea.  

De aceea, într-o seară m-am așezat la o discuție sinceră cu el și concluzia a fost că trebuie să mă automotivez - autodisciplinez și să trec ogligatoriu la modelarea lui. La sesiuni constante de sport chiar dacă mă ia o lene groaznică uneori. Am și o stare tihuie de cap seara deoarece munca de acasă vine la pachet cu foarte multe ședințe în online , iar creierul clar mi-a fost mult mai zguduit   în perioada aceasta, simțindu-mi corpul ca o legumă după job  și preferând să dormitez în locul  mișcării extrem de necesare  când practicăm acest stil de muncă.   Seara intram parcă  într-un sevraj intens simțind nevoia să mănânc toate dulciurile din lume.  Asta se întâmpla cu siguranță și  pe un fond emoțional precar deoarece nu mi-a fost chiar așa de ușor să accept tot ce s-a întâmplat în ultimele luni având loc multe schimbări în rutina noastră ca și familie, ca și societate. 

După acea discuție serioasă cu-al meu corp, m-am automotivat să-mi însușesc cura Rina , trăgând cot la cot cu mama mea dragă să devenim mai ușurele. Din fericire se văd rezultatele și  acest efort zilnic  mă ajută să mai dau jos din surplusul de  kilograme nedorite, iar odihna în cantități mai mari mi-a readus și ea un echilibru hormonal mai bun. Totodată,  am observat că nu mai dau jos la fel de rapid kilogramele  așa cum o făceam la 30 de ani și încă mă lupt cu provocarea de a dobândi constanță repetată în ceea ce privește îndeplinirea unui ritual sportiv zilnic. Sportul alături de ce mănânc mă ajută să văd mai limpede  rezultatele. Pe de altă parte, faptul că mai e o persoană care trage la același car cum s-ar zice în termeni populari, mă  ambiționează mai tare , făcând haz de necaz împreună cu mama. În zilele de vitamine, vedem hălci de carne dansând prin fața noastră. În zilele de amidon, se plimbă pe lângă noi felii mari de tort , prăjituri delicioase. Iar seara, ne ia uneori o foame de lup, dar o stingem cu  salvatoarele supe și ciorbe  aromate cu pătrunjel și leuștean.

Nu e deloc ușor să trecem prin acest proces  deoarece trebuie să existe o motivație puternică în spate, o ambiție  neînfricată.  Dar  dacă aruncăm un ochi în oglindă. dacă suntem atenți le recomandările medicilor, parcă prindem curaj, ne înarmăm cu perseverență. E  mult mai bine să începem această luptă de a ține sub control  surplusul de kilograme  de la vârste tinere, deoarece mult mai greu, le vom doborî când vom avea 40, 50, 60 de ani. Și fie vorba între noi, parcă  mai frumos se așează o rochiță , o haină pe un corp mai ușurel. 

De la  teorie la practică e cale lungă și  nu e sănătos să judecăm corpurile din jurul nostru. Deoarece nu e tocmai ușor să te lupți zilnic cu poftele, cu dorința încă prezentă pe fundal de a ronțăi ceva peste zi, cu diversele surse de stres pe care fiecare îl resimte diferit. Dar eu mai păcălesc aceste gânduri  făcând apel la mixul de oleaginoase (nuci, migdale, alune de pădure, caju), la plimbări lungi, la lectură și muzică. La programul riguros de a respecta principiul unei alimentații disociate cu diferite tipuri de alimente - proteine , amidon, carbohidrați, vitamine. 

Revenind la realitatea mea, astăzi se anunță o zi mișto căci e sărbătoare cu proteină , iar eu sunt un om fericit atunci când mănânc carne. 

Să fim sănătoși și să nu uităm de setul de analize anuale de rutină. 

Culoarea cu mult soare!