Gânduri calde de vară
Afară plouă torențial. Ploaie rece de vară. Mă pitesc cu Dărioasa mea dragă în pat și în timp ce îi citesc poveștile de seară, simt cum mi se scurge un somn nebun prin vene. Corpul trage să adoarmă, dar inima bubuie de entuziasm și dorință să-și invite jumătatea la o vorbă pe terasă.
Odrasla adoarme. Mă ridic din pat, capul îmi vâjâie de oboseală și ies tiptil din cameră. Lemnul podelei din cabana la care am poposit zilele acestea trosnește de mama focului încât îmi mai alungă din starea de somnolență. Traversez livingul în miniatură și ies pe terasa din sălbăticie.
Suntem cocoțați într-o căbănuță construită în întregime din lemn ce se află în apropierea unei păduri bogate în brazi bătrâni. Ursul mă aștepta și el amețit de somn pe terasă. Îi torn un rose aromat, îl pupăcesc dulce și-i urez numai de bine la cei 34 de ani proaspăt împliniți. Țin un mic toast și pentru aniversarea nunții noastre care a ajuns la vârsta modestă de șapte ani.
Inspir adânc aerul ascuțit de munte și mă înfofolesc în pătura pufoasă. Miroase intens a lemn și a muguri de brad . Beznă în jurul nostru. Stele mici se zăresc pe cer.
Am ales cu inima acest loc de cazare deoarece are atât de multe detalii ascunse prin el. Mult lemn când îi treci pragul, draperii înflorate, cărți pe etajeră, inimi pe pereți, lumini calde pe tavan, mesaje prin curte, pietre pictate , jardiniere bogate în flori, gazde blânde. Multă liniște. Terasă și loc de grătar proprii. Ferestre luminoase, priveliște magică unde poți servi mesele sau poți sta la o vorbă.
Un loc frumos așa cum este și relația cu omu meu. Bazată pe multă asumare, comunicare, chimie reciprocă. Încredere, respect și multă muncă de modelare de ambele părți. Chiar și după aproape 11 ani de când suntem împreună, avem zile în care ne dăm seama că suntem tare diferiți, dar atât de uniți. Cărăm după noi multe defecte, bagaje emoționale diferite. Avem dificultăți încă în a aborda unele subiecte. Nu reușim mereu să ne modelăm funcție de nevoile celuilalt. Dar există încă dorința de a merge în continuare pe același drum și de a depune împreună eforturi mari pentru a menține flacăra vie în relație.
Ursul meu e un om tare bun la suflet. Uneori, poate prea bun. Niciodată nu zice nu când vine vorba de a ajuta diverși oameni din jurul nostru. Un om pe care rar îl vei auzi că judecă oamenii. O inimă blândă ce ascunde un calm desăvârșit. Un tată dedicat din inima căruia izvorăsc un devotament deosebit și o dragoste profundă pentru puiul lui de urs.
Un om care după mulți ani de relație știe încă să mă surprindă în cele mai mici detalii. Care mă face să zâmbesc, care e plin de umor și purtător al unor glume atât de serioase încât și după atâta cohabitat cu el , reușește încă să mă păcălească.
Un bărbat care aduce lumină pe chipul unei femei. Care vine acasă uneori cu niște buchete de flori minunate fără absolut nicio ocazie, care nu uită să fie romantic cu o femeie, care ascunde oboseala și comoditatea sub preș când vede că ursoaica lui ajunge la stări de extenuare.
Un om cu care fac o echipă faină în creșterea puiului nostru drag. Cu care împart de atâția ani dragostea pentru călătorie, pentru munte, pentru fotografie, pentru umblat haihui.
Un soț care mă invită uneori la dans în livingul nostru azuriu după ce adoarme odrasla . Care face o cafea demențială. Care mă scoate din sărite la unele capitole chiar și după atîția ani petrecuți împreună.
Omu mi-e punct de echilibru pe drumul vieții. În ultimii ani, am trecut amândoi prin momente multe: mai frumoase, mai anevoioase. Am tras la aceeași căruță cum se zice pe românește. Am căzut uneori, ne-am ridicat și am continuat să facem ce ne-am propus.Romantismul e încă prezent după atâta timp. Paradoxal, chiar a înflorit sporadic în ultima perioadă deși suntem doi oameni care și-au crescut integral copilul și l-au cărat cu ei peste tot.
Daria noastră minunată a mai crescut și știe că mami și tati se iubesc și au nevoie de acele momente ale lor. Momente care dau culoare și soare în bârlog. Aduc multă calitate relației de cuplu. Bucurie și armonie în procesul ei de creștere și educație.
Abilitățile noastre de a sta unul în fața celuilalt și de a ne zice ce ne place și ce nu, ce vrem să mai modeleze unul sau celălalalt s-au mai cizelat. Nivelul de acceptare în ce privește defectele celuilalt s-a îmbunătățit și el. Să dea Dumnezeu să îmbătrânim amândoi frumos împreună.
Ursul meu drag, să fii sănătos și să avem răbdare și voință în a ne consolida temelia bârlogului.
Te iubesc și îți mulțumesc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu